Omul cat traieste invata, asa ca nu te rusina daca n-ai auzit niciodata pana acum de "amarant". Este timpul sa inveti despre aceasta pseudocereala foarte apreciata pentru calitatile sale nutritionale. Noi o descoperim abia acum, dar pentru aztecii si mayasii din America Centrala era un aliment de baza. Planta amarant ajunge pana la 7 metri, iar floarea isi pastreaza culoarea puternica magenta chiar si dupa ce este rupta. De altfel, numele de "amaranth" vine din grecescul pentru “floare-ce-nu-se-decoloreaza”. Exista peste 60 de specii de amarant in lume, una dintre ele fiind stirul, care se gaseste si la noi si care este folosit ca nutret pentru porci. Unele specii de amarant au frunzele comestibile, care au gust de spanac, dar cel mai des sunt consumate semintele plantei, care au aroma de nuca, insa usor picanta, iar textura este gelatinoasa. Bobitele de amarant seama foarte mult cu quinoa. Acest superaliment este bogat in antioxidanti, minerale, calciu, fibre si fier. Dintre toate cerealele, numai quinoa se claseaza inaintea amarantului la continutul de fier. Cele doua mai seamana la ceva, fiind proteine complete. O ceasca de amarant gatit contine 9.35 de grame de proteine, iar necesarul zilnic pentru o femeie cu varsta peste 18 ani este de 46 de grame de proteine. In plus, amarantul mai contine si magneziu, fosfor, cupru si mangan. Dintre vitamine, este bogat in vitamina A, vitamina B6, vitamina K, vitamina C, acid folic si riboflavina. Pentru ca are putini carbohidrati, si aceia complecsi, poate fi cu succes un inlocuitor al orezului pentru persoanele care vor sa slabeasca. Amarantul, hrisca si quinoa nu contin gluten si de aceea sunt recomandate si copiilor inca de la inceputul diversificarii (7luni) si persoanelor cu probleme legate de absorbtia nutrientilor. Daca nu iti place ovazul, dar stii prea bine ca este cereala care absoarbe colesterolul rau LDL, il poti inlocui cu amarant, care este aproape la fel de eficient. Este si foarte versatil in bucatarie, pentru ca poate fi prajit, fiert sau adaugat ca atare intr-o multime de preparate si poate fi folosit si pe post de faina.