Lumea butoneaza, ramane cu ochii lipiti de cele trei straturi de lumina fluturate in lentila camerei si incepe sa ii compatimeasca. Nu este si cazul meu. Nu pot sa ma apuc sa ii plang de mila cuiva care a ajuns la 444 de kilograme si abia acum, la 8 ani dupa ce nu se mai putea ridica din pat a decis sa mearga la doctor. Operatie la fel de complicata ca tragerea unui elefant printr-un inel. Persoanele – si sunt multe la numar – care s-au pus singure in astfel de situatii, nu pot stoarce lacrimi de la mine, la fel cum nu o face un alcoolic bolnav de ciroza. Nu ajungi imobilizat la pat de sutele de kilograme ce se scurg printre paturi, fara sa te “ajuti” in sensul asta. Din perspectiva mea, principala cauza in astfel de situatii este lipsa de vointa si indolenta. Sa recunoastem, obezitatea se hraneste cu indolenta si pretexte de genul “nu pot tine regim pentru ca mi-e greu”. Evident indolenta nu anihileaza constiinta care se trezeste exact in momente cheie. Atunci grasimea apasa mai abitir pe piept si coloana vertebrala incepe sa dea semne ca se taseaza. Atunci barbatul de 444 de kilograme deschide greu ochii ingusti si incepe sa se teama de moartea iminenta. Momente ca astea mobilizeaza armate de oameni slabi si ageri care cauta solutii magice pentru transportarea uriasului la spital. Cand oamenii de genul asta se misca, valuri seismice incep sa loveasca in casele de pe strada. Peretii se darama si, ca prin minune, se pune in miscare un mecanism supradimensionat, pornind de la scaunul cu rotile, la targa si ajungand la elicopterul spitalului. Obezii speculeaza discriminarea pozitiva. Ne cer sa ii acceptam, dar in acelasi timp ii privesc cu ochi mici si rai pe cei care incearca sa le ia mancarea de la gura, pentru ca nu e sanatos sa mananci patru portii la aceeasi masa. In plus se bucura de drepturi la care noi, cei mult mai slabi decat ei nici nu visam. In Marea Britanie, pe motiv ca sunt prea grasi sa munceasca peste 2.000 de britanici traiesc pe banii statului. Se numeste ajutor de incapacitate. Vazand ca le merge, britanicii au pus mana stanga pe-o ciozvarta si pe cea dreapta pe protap si s-au apucat sa manance si mai cu pofta.