Motivatia oamenilor de a face sport este aceeasi :’’ Vreau sa arat bine’’, ‘’vreau sa fiu sanatos’’, ‘’vreau sa zambesc atunci cand ma uit in oglinda’’. Ador sa stau de vorba cu oameni care iubesc sportul, sau care au descoperit dragostea pentru sport, pentru sanatate. Acestia sunt oameni buni, motivati, puternici. Nu mai conteaza motivele pentru care ai ajuns la X kg, nu conteaza cat ai mancat inainte sau de ce. Conteaza ca ai luat o decizie pentru tine, ca ti-ai gasit timp sa te pui pe primul loc pentru 1 ora pe zi. Am aflat de programul Limitless de prin Mai, cand se tinea la o sala cu renume din capitala. Am participat la un curs si am avut ocaza sa-l cunosc pe antrenorul Valentin Vasile, sa vorbesc cu el si sa-mi rupa muschii de pe picioare. De aceea, cand am aflat ca se face si un Bootcamp in Noiembrie, am zis ca trebuie sa merg. Corpul meu imi tot dadea semnale ca ar trebui s-o las mai usor. Vineri, in ziua plecarii, am avut o cadere de calciu la ora 12.00, la ora 16.30 eram in masina spre Magura, Buzau, la Bootcamp. Am fost cazata, parca in ciuda, la mansarda. Asta insemna 4 etaje si inca o serie de trepte. Fara lift, doar era Bootcamp. Prima seara a fost de acomodare, am mancat, am ras, am cunoscut persoane care o citesc pe Tea Slabeste si m-am bucurat tare mult pentru ca Tea lauda FitCurves si pentru ca ma lauda si pe mine, asa ca am dat si sfaturi. Stateam si ascultam motivul fiecaruia dintre participanti pentru a avea un cheat day, motivul pentru care a inceput programul. Este incredibil cum poate sa lucreze mintea noastra si piedicile pe care ni le punem singuri, felul in care ne recompensam pentru un antrenament. Am stabilit ora primului antrenament de urmatoarea zi : 07.00. M-am imbracat intr-un suflu, ma uitampe geamul camerei si i-am vazut pe toti pregatiti de inviorare, eram atat de pumped incat imi venea sa zbor. De abia asteptam inviorarea, sa simt aerul rece al diminetii, sa simt fiecare muschi cum lucreaza si respira,cum se pompeaza cu oxigen. Am cazut pe scari Exact. Am cazut ca un copil mic pe scari. Nu m-am rostogolit pe scari, n-a fost ca in filme. Am pus piciorul gresit pe o ultima treapta , mi s-a indoit glezna, apoi greutatea corpului meu a hotarat sa se aseze pe ea. Am asezat piciorul in pamant, am vazut ca nu-i rupt, m-am dus topaind intr-un picior pana la camera mea de la cucu-bau si mi-am pus glezna intr-o fasa. Coborand la micul dejun am observat ochii tuturor uitandu-se la mine cu mila ‘’Saraca fata, tocmai in Bootcamp…’’ si am luat hotararea ca nu voi vegeta tot week-end-ul, plangand dupa glezna mea sucita si rasucita. I-am anuntat ca voi participa la cel de-al doilea antrenament : alergare prin padure si pe deal 5 km, flotari in padure, sprinturi si suicides. M-am incalzit bine, bine de tot, mi-am muscat buza si am inceput sa alerg. Cand alergam in rampa nu-mi era greu, imi mutam greutatea pe piciorul drept si era lejer, nu simteam. Au urmat flotarile prin padure pe care le-am facut intr-un picior. Arnold ar fi fost mandru de mine. Nici nu stiam ca pot face flotari intr-un picior! Si ia-o iar la goana! Razvan, unul dintre antrenori ne-a spus ca trebuie sa alergam pana la un gard alb. Gardul ala ,sincer sa va spun, mi s-a parut ca se afla la capatul pamantului. Alergam, suflam greu, dar nu ma opream si nu lasam pe nimeni sa se opreasca. Ii motivam si alergam cu ei alaturi. Eram toti in asta. Luptam si alergam pentru sanatate, pentru a ne depasi limitele, pentru o mai buna versiune a noastra. Alergand, am ajuns la un deal. Un deal unde ni s-a spus ca vom face sprinturi pana sus, apoi suicides (adica alergi din punctul A pana la B, te intorci la A, faci o flotare, apoialergi pana la C). Aveam atata adrenalina in corp, incat am zburat pe dealul ala, nu-mi simteam picioarele, nu simteam durerea, stiam doar ca trebuie sa imi depasesc limitele, sa le arat oamenilor alora ca nu exista scuze. Dupa aventura cu antrenamentul de dupa-amiaza, glezna mea era suparata pe mine. Atat de suparata incat se dublase in volum si nu ma lasa deloc sa calc in ea. Am hotarat sa nu fiu masochista si sa stau cuminte la antrenamentul de seara. Duminica am plecat spre Bucuresti. Glezna mea nu era deloc fericita si am hotarat sa dorm in masina, sperand sa uit de durere. Cand am ajuns la spital, medicul a decis ca nu voi scapa fara gips. Nu m-am putut abtine si am trecut in vizita pe la colegele mele de la FitCurves Vitan ca sa le salut si ca sa fac niste exercitii la aparatul Abductor/Adductor. De ce ar trebui sa mergeti intr-un bootcamp? Pentru ca va testate limitele, pentru ca timp de cateva zile stati cu oameni care au aceleasi obiective ca voi, pentru ca impreuna putem face totul posibil.