In fiecare an e la fel. Masa de Craciun se umple pana la refuz. Uite friptura de porc, cum sfaraie ametitor de le ploua in gura pana si vecinilor. La stanga ai toba, racita bine si pregatita de o tavaleala pe cinste in mustar. Dreapta-stanga, dreapta-stanga, imi fug ochii ghidati de narile care amusina aerul. Lasati deliciile sa vina la mine! Sa mi se aseze pe papile si sa le degust incet, pe indelete. Savurand fiecare aroma nu mai am timp sa infulec. Veste absolut imbucuratoare pentru abdomenul care incepe sa prinda contur, dupa o luna de sala. Nu vreau sa ma trezesc cu trei kilograme de la Mos Craciun. Asta nu e dar, e tortura! Tine numai de mine sa nu se ajunga la dimensiuni de foca tavalita la soare. Imi iau liberul arbitru de mana si il pun sa ma convinga. Are de lucru pana asuda, in fata festinului asternut dinainte-mi. Friptura suculenta e taiata in bucatelel mici, mici si savurata bucata cu bucata. Mananc incet, ca sa ma satur mai repede. Dupa post sau dieta, numai carne imi doresc sa indes in stomac. Risc insa sa cresc in dimensiuni in doua saptamani cat altii in 3 luni. Asta din cauza ca dupa dieta, grasimile se depun intr-un ritm ceva mai accelerat. Prajitura de Craciun ma asteapta. E atat de apetisanta incat o mananc din ochi. Dar vai ! Trebuie sa imi infrang dorintele daca nu vreau colacei de bunastare. Mananc jumatate de prajitura, ma arunc pe jumatate de piscot si ma delectez cu mirosurile. E vremea sa ciocnesc si totusi nu o fac decat pentru a mentine aparentele. Gandul ca alcoolul are o sumedenie de calorii, ma ajuta sa imi umezesc buzele in loc sa dau paharul peste cap. Craciunul e un chin, daca tii la silueta. Singura satisfactie o ai abia dupa sarbatori, cand nimeni, cu exceptia ta, nu mai incape in rochia de Revelion.