Zaharul este unul din cele mai controversate alimente. Unii spun ca este rauma major pentru sanatate, altii ca este mult mai bun decat indulcitorii sintetici. Care este adevarul cu privire la unul dintre cele mai consumate alimente? A incerca sa spui adevarul despre zahar nu este un demers usor. Incercam totusi. Zaharul este preparat din sfecla sau trestie de zahar. Procesul tehnologic influenteaza radical compozitia acestuia. Trestia de zahar a fost folosita inca de acum 5.000 de ani, iar dupa 1500, zaharul provenit din trestia de zahar a fost suficient de ieftin pentru a deveni accesibil. Zaharul este sursa gustului dulce. O lingurita de zahar alb are 40 de calorii, oferind o doza rapida de energie. Corpul proceseaza aceste calorii mai rapid decat proteinele sau carbohidratii complecsi, insa prea mult zahar va face ca excesul de energie sa fie stocat ca grasime. Utilizarile zaharului sunt dintre cele mai diverse. Pe langa rolul de indulcitor, zaharul este si un conservant des folosit. Astfel, zaharul impiedica dezvoltarea bacteriilor in gem. Zaharul mai este utilizat si pentru a accelera fermentatia sau pentru a schimba punctul de fierbere sau de congelare a unor mancaruri. Zaharul clasic, asa cum il stim toti, sub forma unor cubulete de zahar alb sau al acelor granule, este de fapt zaharoza provenita de la sflecla de zahar sau trestia de zahar. Zaharoza este prezenta si in alte plante, alaturi de glucoza si fructoza, dar nu in cantitati suficiente pentru a fi recoltata. Alte tipuri de zahar mai sunt fructoza (fructe, miere), galactoza (lapte si produse lactate), glucoza (miere, fructe si legume), lactoza (lapte – o dizaharida compusa din glucoza si galactoza), maltoza (din orz), zaharoza (din glucoza si fructoza din plante), xiloza (lemn sau paie). Cei mai rai indulcitori Melasa este un sirop negru, puternic, un produs secundar al procesului de extragere a zaharului din sfelca si trestia de zahar, are mai putine calorii decat zaharul, dar este bogat in minerale (calciu, magneziu, fier si mangan). Zaharul alimenteaza celulele corpului, creeaza o crestere rapida a energiei, insa proprietatile sale benefice se opresc aici. Rareori, alimentele care contin zahar au si proteine, vitamine sau alte minerale necesare intr-o dieta sanatoasa. Excesul este transformat si stocat ca grasime. Tocmai de aici provin numeroasele controverse legate de consumul de zahar. Oamenii de stiinta dau ca sigura o legatura clara intre excesul de zahar si obezitate, acest aliment crescand riscurile diabetului zaharat de tip 2. De asemenea, zaharul forteaza corpul sa produca un exces de insulina, fenomen care, in timp, poate dauna pancreasului. Nu se poate spune despre zahar ca predispune la cancer, dar consumul exagerat da peste cap metabolismul, produce obezitate, iar toate acestea sunt elemente care pot duce la cresterea riscului aparitiei cancerului. In acest caz este acelasi mecanism ca in cazul diabetului. Insa zaharul nu duce la aparitia diabetului, atata vreme cat nu exista un dezechilibru metabolic asociat. Cei mai buni indulcitori Produsele cu mult zahar dauneaza si danturii noastre, zaharul fiind printre principalele cauze ale aparitiei cariilor. Zahrul in exces afecteaza inima si sistemul cardiovasculare si diminueaza eficienta sistemului imunitar. Dar, inima are nevoie de zahar pentru a functiona normal. Dar cand mananci mai mult zahar decat organismul tau poate sa arda, ficatul il transforma in grasime. Grasimea ajunsa in sistemul circulator, aduce prejudicii activitatii inimii. Prea multe dulciuri pot face ca pielea sa arate imbatranita, pentru ca zaharul este atras in colagen. Colagenul mentine supletea si elasticitatea pielii, dar cand este combinat cu zaharul, consumat in exces, isi schimba structura si ca atare pielea arata imbatranita. Cate calorii au indulcitorii Exista diferite tipuri de zahar, care au efecte diferite scrie howstuffworks.com. Daca intre zaharul brun si zaharul alb diferentele sunt doar de gust, melasa, fructoza, siropul de porumb au proprietati diferite fata de zaharul clasic, atat in ceea ce priveste numarul de calorii, dar si capacitatea organismului de al digera si asimila. In concluzie: nu exista un „zahar bun”, dupa cum nu exista „zahar rau”. Sercterul sta mereu in cantitate,