Miercuri seara am fost la Cheful Presei. Am revazut oameni dragi printre care unii cu care am crescut, pe care ii tin minte de cand aveam 20 de ani (acum am 28) si datorita carora m-am apucat de scoala de Jurnalism si de meseria de PR si carora le datorez multe. Si ne-am simtit bine, in ciuda faptului ca nu mai beau – e greu sa petreci fara bautura. Pe la 1 eram deja in pat, insa cu greu m-am tarat din pat joi dimineata. Pentru ca al meu corp nu mai are 20 de ani, iar lunile de dieta si sport (am fost la sala inainte de a ma duce la petrecere, nu pot sari peste asta) m-au obosit. Si, la o discutie online cu o prietena a blogului meu, Rodica, mi-am dat seama ca nici nu trebuie sa mai fiu in stare de toate. Zi-i maturitate, daca vrei, dar e o concluzie pe care mi-o asum din ce in ce mai des in epopeea slabitului – desi mi-am dorit din toata inima sa nu-mi schimb programul, am facut-o. O dieta & sport implica sacrificii, I’m sorry insa mi le asum! Trebuie sa ma duc la piata, trebuie sa imi respect programul de sport, trebuie sa scriu pe blog – ia timp si bani si energie si.. pur si simplu nu pot sa iau din alt timp decat din cel de distractie si odihna. Si asa ajung sa imi regandesc prioritatile si sa imi dau seama ca nu mai pot. Inainte iesem. In fiecare seara. Din centrul vechi pana in Dorobanti poti sa ma intrebi orice bar sau bodega obscura, am fost in ele. Le stiu pe de rost, de la meniurile de mancare pana la cele de bautura – asa era viata mea, cea care "m-a ingrasat". Si imi placea – face parte din personalitatea mea sa ma inconjor de oameni faini si sa ma eternizez la povesti. Si din meseria mea, ca de aia mi-am ales-o. Daaar, nu ma mai tine corpul. De asta sunt uneori extrem de obosita, irascibila, cu dureri de bila si greata – life happens si eu nu eram pregatita sa imi asum ca trebuie sa-mi schimb stilul de viata daca imi doresc cu adevarat sa slabesc. Si cumva gandul asta nu ma mai sperie – stiu ca cei dragi isi vor asuma ca o sa-mi vada ochii frumosi mai rar, pentru ca nu-s Superwoman si acum am alte prioritati. Ceea ce iti doresc si tie – la fel de puternic ca dorinta mea sa te am pe lista de donatori pentru Inima Copiilor :)) Te las cu un gand bun despre 2% de pe blogul meu. Multumesc!