Pentru ca a fost ziua de nastere a Teei recent, ii uram si noi La Multi Ani!. Acum o lasam sa va povesteasca o noua experienta. Nu stiu cum se face ca in cele trei luni de dieta si sport am simtit nevoie minima sa investesc intr-o garderoba noua. Asta pana acum. Cred ca-i semnul cel mai clar ca incep sa constientizez ca da, am slabit si ca nu, nu o sa ma ingras daca trisez (un pic). Ok, recunosc ca si faptul ca nu am ce sa port fain la ziua mea de nastere ma influenteaza. De data asta voi aborda subiectul invers decat cronologic, pentru ca mi se pare mai relevant asa. Sunt ultimele saptamani in care voi purta pantalonii marimea 50, deja bine tociti de la mersul pe jos si stand ca pe gard, iar puloverasele si bluzitele de iarna se pregatesc de o alta viata, separata de a mea. Le port de cateva luni ca pe un statement, nu atat pentru altii, cat sa imi dau seama ca pur si simplu nu mai am gaura la curea ca sa stea pantalonii pe mine 🙂 Asadar imi scot din dulap hainele de duminica, putine la numar dar aproape nepurtate, pentru ca imi dau seama ca e ultima lor viata. In sfarsit accept acest gand – noroc cu fotografiile. Pe care, firesc, le evitam cu orice ocazie inainte de ianuarie. Acum ma folosesc de ele ca de un carlig sa imi dau seama ca fotografia chiar nu minte, iar eu chiar am slabit. In ultima vreme incap confortabil in haine pe care mi le-am cumparat cu multi ani in urma pe ideea "voi slabi la un moment dat" si imi multumesc ca am luat decizia de a le cumpara desi toata lumea imi zicea ca n-o sa imi mai placa in cele trei secole pe care le estimau ca o sa treaca pana voi slabi. Insa nici vorba de asta – mi-am luat piese clasice peste care pot sa pun o noua esarfa (e nevoie si de nou) si pe care sper ca pana se uzeaza sa le pot inlocui "de nevoie" cu ceva mai mic. Satisfactie garantata. Acum mai multe saptamani, la inceputul dietei, ca si in ultimii multi ani, optiunile mele de fashion-smashion erau trist de limitate. De mall nu ma atingeam, la piata nu cumpar haine, iar unde gaseam ceva dragut nu gaseam marimea mea. Asa ca mi-am umplut dulapul de 60% haine ce ma asteptau prafuite sa slabesc. Si greu gaseam ceva sa ma incapa, nici vorba sa fie modelul meu favorit. Au aparut in ultimii ani cateva magazine cu size XL, dar pe bune daca ajunge. Sper – normal – sa nu mai fie cazul sa am nevoie de ele pe viitor, dar am dorinta sa vad astfel de magazine cat mai des.. si sa nu se mai cheme "haine pentru grasi si grasuti", ca nu intru in astfel de magazine.. din principiu 🙂 Sper ca am dat cateva idei faine pentru marketeri si sa ne vedem cat mai repede doar in rochite! Multumesc ca ma citesti! O puteti urmari pe Tea pe blogul ei teaslabeste.wordpress.com, www.facebook.com/teaslabeste sau www.twitter.com/teaslabeste