De cateva zile a aparut pe blogul meu, Tea Slabeste, un banner cu Paul Dicu, care alearga pentru Inima Copiilor un maraton infernal, o cursa de 250 km intr-o saptamana de chin in Sahara. Pentru a-l sustine moral am facut o campanie completa in jurul acestei curse inedite – Paul alearga pentru a treia oara cursa, si e, din nou, singurul roman. Campania se cheama "In pas cu Paul", si fiecare dintre noi poate alerga in aceasta saptamana distante ce se vor transforma in donatie pentru Inima Copiilor (1 km = 2 euro). Tot ce trebuie sa faci e sa-i trimiti (pozati sau povestiti) pe paul@inpascupaul.ro, alaturi de un gand fain pentru Paul. Alaturi de Paul alearga si Andrei Gligor, urmarind traseului lui grupat pe etape, insa in IOR, in Bucuresti. Mi-a placut in mod special cum a povestit Andrei etapa cea mai grea, cea de miercuri, de 75,7 km. Pentru Paul, a insemnat un start de dimineata si finish in dimineata zilei urmatoare, pentru Andrei a insemnat un razboi cu corpul si mintea sa. Recunosc ca genul asta de oameni, ca si parintii mei sportivi si prietenii care mai de care mai extremi, sunt crema influentei mele sa ma apuc de ceva. Daca nu erau genul asta de oameni in jurul meu, nu stiu daca m-as fi apucat de propria epopee, nu stiu daca m-as fi tinut de treaba. Eu am ales calea mea, cu dieta schimbata radical si stil de viata modificat incet-incet. Psihic insa, imi este si mie greu. De-a lungul celor trei luni de epopee s-au schimbat tare multe, iar intrebarea din titlu si-a gasit un raspuns, aliniata perfect cu una asemanatoare – cum de alergi pentru caritate? O intrebare pe care am pus-o in ultimele sase luni multor oameni faini pe care i-am cunoscut cu ocazia muncii la Inima Copiilor. Cine sunt alergatorii despre care tot apar reportaje de presa? Oameni cat mai diversi, de toate varstele, cu tot felul de ocupatii, dar care au o intelegere incredibila a unei vieti sanatoase si isi gasesc puteri supraomenesti in transformarea gestului lor intr-unul caritabil. Intrebare din titlu nu este insa doar pentru ei. E de fapt pentru voi, pentru ca vreau sa simtiti voi cum e sa faci pasii aia, oricat de multi, oricat de mari. Si sa va dau gustul de a simti ca faceti ceva ce va aduce numai beneficii, fizice si sufletesti, si sa fie transformam saptamana ASTA in AIA in care incepeti sa faceti ceva pentru voi. Si eu am alergat si voi mai alerga, shiopatand si tarandu-mi greutatea mare dupa mine, si nu mi-a fost tocmai usor, insa stiam ca finishul va veni la un moment dat, stiam ca ma inconjor de oameni cum rar gasesti, stiam ca e o cauza care merita. Ori, in acest caz, durerea nu conteaza si e trecatoare. Spor(t) sa avem!