Stiindu-ma cum sunt, cand am descoperit cartea “Kilograme si emotii” a psihologului francez Stephane Clerget, am rasfoit-o cu infrigurare in cautarea unor explicatii si a unor solutii. Le-am gasit pe amandoua. Asa am aflat ca nutritia sanatoasa nu este o chestiune care tine doar de matematica si de insumarea caloriilor consumate, pentru ca impreuna cu tine, la masa, se asaza si emotiile si dorintele si angoasele tale, iar o parte din kilogramele in plus sunt kilogramele emotiilor, stresului si tensiunilor de zi cu zi. Emotiile, fie ele pozitive sau negative, cresc dorinta de a manca. Am mai aflat ca stresul si tensiunea nervoasa cresc nevoia de carbohidrati si grasimi, efortul fizic creste nevoia de proteine, in timp ce euforia creste consumul de dulciuri, iar tristetea si depresia fac apetitul sa dispara si cresc in paralel dorinta de a consuma dulciuri. La aceasta se adauga faptul ca echilibrul intre emotii si nevoia de a manca se poate deregla foarte usor, ceea ce face sa apara kilogramele emotionale. Frustrarile, calmate cu bomboane Cu siguranta cunosti secventa clasica din filme, cand ea, suparata, se urca in varful patului, cu o cutie mare de inghetata in brate, drept consolare dupa un moment de stres sau dupa o dezamagire. Cutia cu inghetata, ca solutie, este un obicei deprins in copilarie cand mama si bunica iti ofereau ceva dulce, pentru fiecare mica tristete de copil, iar in timp, mancarea devine o consolare pentru orice situatie stresanta, pentru orice esec. Si, uite asa, din esec, in esec, din depresie in depresie, plus bonus stresul, apar kilogramele in plus. [next]In cartea “Kilograme si emotii” a psihologului francez Stephane Clerget este explicat faptul ca intre emotii, stres si suparare, pe de o parte si mancare, pe de alta, exista o legatura directa, care duce la acumulare de kilograme. Relatia intre hrana si emotii este, pana la un punct normala. Copilul nou-nascut interactioneaza cu lumea prin mancare, de exemplu. Adica este un instinct innascut, care a evoluat, a manca fiind o forma de socializare. Cum se combate foamea emotionala Nu este usor, dar se poate. Poti incepe prin a respecta ritualul orelor de masa, prin a manca, la serviciu, intr-un loc special destinat pauzei de pranz, nu la calculator. Nu manca in fata televizorului pentru ca, nu faci decat sa alimentezi „foamea emotionala”. Farfuria cu mancare sau prajitura, care insotesc dialogul dintre prietene poate fi inlocuit cu un pahar cu ceai, o cafea sau pur si simplu cu un pahar de apa cu lamaie. Este foarte important ca in perioadele de dieta sa respecti ceea ce Stephane Clerget, numeste in cartea lui „liniste emotionala” care ajuta echilibrarea metabolica. Mai mult, dieta care este, in sine, un factor de stres, trebuie sa fie insotita de mijloace care sa te ajute sa gasesti echilibrul. Sportul de exemplu. Un capitol al cartii se referea la situatia opusa foamei alimentare – inapetenta, situatie chiar mai grava decat apetitul exagerat. Este foarte grav sa mananci ca sa inabusi o nemultumire, un esec sau din cauza stresului, dar este mult mai grav sa refuzi sa mananci. Pana la un punct mecanismul inapetentei pe fond de stres este un proces fiziologic. Emotiile puternice, mai ales cele negative, blocheaza centrii foamei, iar senzatia nu mai este perceputa. Solutia cea mai buna este calea de mijloc: dieta echilibrata, alimentatia rationala, consumul echilibrat de calorii. Iar, cu putina grija, reflexul foamei emotionale si problema kilogramelor suplimentare aduse de stres poate fi educat si tinut sub control.