Ea e genul acela micuti, minion si foarte slabut. Era neschimbata, desi avem 30 de ani. Slabuta, cu aceeasi figura. Si chiar cand voiam sa o felicit ca nu s-a ingrasat ca alte colege de-ale noastre, o aud ca-mi zice: dar ce slaba esti! Esti mult mai slaba decat mine!Am crezut ca innebunesc. Dupa ce ce fusese mereu slaba, acum facea misto de mine. Da’ de unde: ei chiar i se parea ca sunt foarte slaba. La fel imi spun si ceilalti oameni pe care ii stiu: ca sunt slaba. Atunci de ce mi se pare ca sunt grasa? Probabil este din cauza conformatiei corpului. La fel cum unele femei au solduri late si oricat ar slabi nu vora vea niciodata o silueta filiforma. La mine problema e alta. Partea de sus a picioarelor mele este mai groasa, mai bine zis, nu am picioarele bat. Asa ca oricat de slaba as fi, faptul ca am niste carnita in plus acolo ma face sa mi se para ca sunt grasa, desi uneori am senzatia ca un vant mai pyternic m-ar dobori. Genul asta de problema nu se poate rezolva nicicum. Am facut exercitii pentru a-mi intari muschii de acolo dar asta nu a facut decat ca piciorul sa aiba un aspect sanatos, nicidecum ca acea carne sa dispara. Si pana la urma, ma intreb, oare am innebunit? Nu sunt grasa. Ah, ca nu sunt perfecta e adevarat. La fel de adevrat ca si realitatea ca a fi slaba nu inseamna a fi frumoasa.