Amintirea unei bucati zdravene de Maasdamer m-a adus in fata frigiderului deschis. Cascavalul statea frumos in tipla, fix cum l-am luat din galantarul hypermarketului. Pupilele se dilata, narile freamata si pic-pic, incep sa salivez la ideea unui sandwich tapetat cu bucati generoase de Maasdamer scoase special pentru mine din rotile uriase pregatite si maturate in land-ul natal din Germania. Tipla aluneca in gunoi si bucata galbena de cascaval isi etaleaza gaurile cu mandrie. Mirosul imi gadila narile, nu mai ramane decat sa imi infig dintii dupa modelul soarecilor obisnuiti cu astfel de mancaruri rafinate. Contact iminent. Buzele incep sa detecteze vecinatatea cascavalului, aroma imi deschide apetitul, perisorii alburii imi gadila limba…Stop! Perisorii alburii imi gadila limba? La o privire mai atenta descopar pete de mucegai crescut pe Maasdamer, care de felul lui nu traieste in simbioza cu astfel de organisme alb-verzui. Absolut dezgustator. “Ce minune a produs aparitia mucegaiurilor alburii fix pe bucata mea de cascaval ?” ma intreb in timp ce sunt pusa in fata unei alegeri extreme: pofta sau sanatatea. Trec rapid in revista implicatiile pe care le-ar putea avea asupra sistemului meu digestiv ingerarea unei cantitati anume de mucegai. Argument pro – din culturile de mucegai se produce penicilina. Argument contra – mucegai?!? daca fac asta e ca si cum as manca din gunoi. Cum spuneam, alegere extrem de dificila. Aleg calea de mijloc – spal cascavalul, il las putin la uscat si apoi il mananc ghidata dupa vorba straveche “spalat e ca nou”. E frustrant sa te gandesti totusi ca astfel de branzeturi sunt ingrijite si ocrotite in coaja lor rosie de ceara atata timp, fara probleme, pentru ca odata aduse in hypermarketuri sa faca bube. Poate a fost de la soriceii care alearga nederanjati de nimeni prin magazile mari din Bucuresti. Sau sunt ciugulite de pasarile care zboara prin aceleasi hypermarketuri. In orice caz, incidentul e inexplicabil si clasat la Dosarele X. [next]M-am saturat sa caut datele de expirare pe ambalaj ca sa primesc informatii irelevante. Cascavalul pe care il cumparasem avea termen de expirare peste nu stiu cate luni. Realitatea in schimb mi-a lasat pete de mucegai pe mana. Acelasi calvar apare cand cumpar carne. De ce trebuie sa trag cu disperare de caserolele cu pui in cautarea asidua dupa cele din spate? Acolo sunt ascunse cele mai proaspete pachete, doar se stie! Si de ce trebuie sa bagi la oferta produse care expira peste o zi? Sansele ca oamenii sa nu manance produsul respectiv in perioada de valabilitate sunt uriase. Toate problemele de genul asta dispar ca prin minune daca nu mai cauti data expirarii si iti urmezi instinctul. Poate ai mai mult noroc si nu dai in indigestie.Sau poate ca nu, dar macar nu te mai imbolnavesti de nervi. Distribuie articolul pe: