Nutritionista Mihaela Bilic raspunde intrebarilor CSID, intr-un interviu esential despre rolul indulcitorilor in alimentatia noastra. "Folosirea indulcitorilor este justificata in orice situatie." Preferinta pentru dulce fascineaza papilele gustative ale multor persoane. Iar produsele cu zahar concureaza astazi pe piata cu cele care inglobeaza in formula lor indulcitori. Unii dintre ei au starnit controverse de-a lungul timpului, asa ca am stat de vorba cu dr. Mihaela Bilic pentru a afla cat de sigure sunt pentru consum substantele cu putere mare de indulcire si 0 calorii. CSID: Ne nastem cu apetitul pentru dulce? Mihaela Bilic: Cu siguranta, ne nastem cu o preferinta pentru gustul dulce, pe care natura ne-o da tocmai pentru a putea distinge intre alimentele comestibile si cele necomestibile. Automat, din instinct, noi stim ca tot ceea ce este dulce, este bun si ce este amar nu este bun. Marea problema cu zaharul este ca, atunci cand a trecut in pozitia de aliment si nu a ramas in pozitia lui de condiment, adica nu-l mai folosim ca pe mirodenii, doar presarat peste mancare, ci apare in alimentatia noastra in cantitati in exces, poate sa aiba efecte negative asupra sanatatii. CSID: Cum a aparut ideea indulcitorilor? M.B.: Cred ca au fost in primul rand inventati pentru persoanele care sufera de diabet, o boala aparuta mai ales in urma stilului de viata dezechilibrat si a sedentarismului. Iar persoanele care nu mai pot consuma zahar si orice fel de glucide cu absorbtie rapida, au nevoie de un inlocuitor pentru ca altfel, viata lor ar fi amara si la propriu si la figurat. Este foarte greu sa nu mai mananci niciodata zahar sau s-o faci cu riscul vietii tale. CSID: Dar ei pe parcurs au ajuns sa fie consumati si de catre persoanele sanatoase. M.B.: Exista mai multe tipuri de indulcitori: unii care au mai putine calorii decat zaharul si altii care nu au deloc calorii. In momentul in care au fost gasite aceste substante, s-a deschis paradisul pentru tot ce inseamna produse pentru dieta si produse destinate slabitului. CSID: Care ar fi principalii indulcitori? M.B.: Zaharina a fost primul indulcitor aparut pe piata si ea a fost supusa unei acuzatii ca ar favoriza aparitia cancerului. Studiul impotriva zaharinei a fost facut pe soricei, iar dozele folosite au fost enorme, echivalentul a 600 de tablete pe zi. S-a omis detaliul conform caruia soriceii nu beau apa spre deosebire de noi care bem apa (excesul de zaharina se elimina foarte repede prin urina). Toate aceste date partial omise au dus la reverificari. Bineinteles ca orice studiu are nevoie de timp si dupa ani buni, zaharina a fost absolvita de orice vina si de orice acuzatie falsa. CSID: Ce alti indulcitori au aparut dupa zaharina? M.B.: A aparut ciclamatul care are o putere de indulcire extrem de mare, dar care nu este stabil termic. Multi consumatori care au folosit ciclamat la indulcire pot sa-si dea seama ca lasa in gura un usor gust nefiresc. Deci nu-l putem folosi la prajituri, iar daca il punem in ceai sau in cafea foarte fierbinte, poate deveni usor amar. Deci nu este un indulcitor ideal pentru ca are aceste mici dezavantaje legate de stabilitate termica si de gust. Inclusiv in cazul femeilor insarcinate se recomanda nefolosirea lui. Si iata cum ajungem la aspartam. Un cercetator care lucra intr-un laborator pentru studii legate de aminoacizii din proteine (aminoacizii sunt moleculele din care sunt constituite proteinele) a observat din intamplare ca doi aminoacizi din natura, unul cu gust amar, celalalt fara nici un gust, pusi impreuna dau gustul dulce. Aceste particule de proteine care exista in carne, in peste, in oua, izolate si puse impreuna, au putere de indulcire mare si sunt stabile termic. Din acest motiv, aspartamul a ajuns pe primul loc ca indicatie de folosire, tocmai pentru ca este un indulcitor sigur care are doar avantaje, nu are calorii, da gust dulce, poate fi incalzit si poate fi folosit si de catre femeia insarcinata, pentru ca nu trece bariera placentara si nu reprezinta risc pentru fat. CSID: Ce alte calitati are aspartamul? M.B.: Puterea lui de indulcire este de 200 de ori mai mare decat a zaharului, este stabil termic, poate fi folosit in prajituri, in lichidele fierbinti, nu produce carii, nu declanseaza secretie de insulina in organism, deci inclusiv pacientii cu diabet sau cu dislipidemii pot sa-l consume cu incredere. De cand a fost descoperit in 1984, aspartamul a fost supus la peste 200 de studii stiintifice care au aratat fara nici un dubiu siguranta consumului sau. Prezenta lui in peste 6.000 de alimente si bauturi comercializate in peste 100 de tari demonstreaza inca o data in plus popularitatea acestui indulcitor. Nu mai departe de februarie 2013, Autoritatea Europeană pentru Siguranta Alimentara a ajuns la concluzia ca aspartamul nu prezinta nici un risc pentru sanatate. CSID: Ce alti indulcitori mai exista la ora actuala? M.B.: Dupa aspartam, a aparut sucraloza care este un izomer al zaharului, care a suferit o inversiune a unei grupari hidroxil si s-a obtinut o substanta care are o putere de indulcire de 600 de ori mai mare decat a zaharului. Mai exista un tip de indulcitor de sinteza fara calorii care se numeste acetsulfam K. Nu poate fi folosit de unul singur in produse pentru ca nu este stabil termic si de obicei o sa-l gasiti asociat fie cu ciclamatul, fie cu aspartamul, dar este la fel de sigur in ceea ce priveste consumul. CSID: Faptul ca se folosesc cantitati infime e un argument in plus pentru siguranta lor? M.B.: Faptul ca se folosesc cantitati atat de mici din aceste produse le face sa nu le putem numi nutrienti. Deci prezenta lor in dieta noastra este, sa spunem, iluzorie si nu au cum sa dea, in cazul unui consum normal si nici macar in cazul unui exces, probleme de sanatate decat daca mancam o cutie de pastilute de indulcit o data. "Daca jumatate din caloriile pe care le consumam zilnic provin din produsele dulci, poate n-ar fi rau sa inlocuim o parte din aceste produse cu cele cu indulcitori."