Mi-am dat seama de asta citind “Despre farmecul lucrurilor plictisitoare” al lui Alain de Botton. Povesteste el aici cum un lant de restaurante din Marea Britanie era locul in care s-a refugiat pe parcursul vietii, in momentele in care simtea nevoia sa fie singur, sa se scoata la cafea si sa se intrebe ce mai face in viata lui. In urma cu cativa ani nu as fi putut intelege cum functioneaza asta, mersul de una singura intr-un bar. O vedeam ca pe o invitatie la conversatii indelungi cu straini care m-ar fi putut aborda. Maturizarea a venit insa cu un dram de intelepciune si acum as da orice pentru o ora pe saptamana in care sa imi iau gandurile ingramadite in ghemuri haotice printre neuroni si sa le asez cuminti in sir indian. Daca sunteti obisnuiti ai cafenelelor si barurilor deschise in miezul zilei veti observa ca in fiecare din aceste locuri cel putin o masa este ocupata de un personaj solitar. Fie e concentrat cu laptopul in brate, fie rasfoieste un ziar sau admira trecatorii in timp ce privesc strada din spatele ferestrelor mari. La Verde Café personajul in cauza poate fi colega noastra MarieJeanne , ca doar twittereste adeseori de acolo. O puteti recunoaste dupa pisica atasata pe umar. Cateva sute de metri mai spre centru, in Romana Costa Coffee are si ea un resident. Un tip cu par saten si tricouri polo sta de fiecare data la aceeasi masa complet absorbit de laptop-ul de pe care nu isi dezlipeste privirea. Nu sunt multi cei care se bucura de luxul de a se scoate pe ei insisi la cafea. Cu prieteni care te bombardeaza din toate partile cu invitatii si un program de lucru haotic, iti vine uneori sa iti iei campii. Din fericire momentele astea trec repede si din cand in cand, in momente de criza, fiecare dintre noi ajungem sa ne bucuram de faptul ca stam in sfarsit singuri la o masa. Fara vorbe, fara sa fim stanjeniti de locul gol din fata noastra, confortabili cu linistea de la masa. Pentru mine locul ideal este o cafenea. Aici ma simt ca acasa. Ma simt atat de confortabil incat mai am putin si imi iau singura condimentele de la bar. Am fotoliul meu asezat in lumina filtrata de jaluze si cafe-latte-ul care ma ajuta sa ma izolez in lumea mea. Unde iesiti la cafea de unii singuri ? Poate ne intalnim si ne salutam printr-o miscare discreta a capului. Atat cat sa stabilim contactul vizual fara a intra in perimetrul individual al celuilalt. Distribuie articolul pe: