Ni se intampla tot mai des sa ne gasim refugiul in mancare atunci cand avem probleme. Am incercat sa incercam de ce apelam la comfort food si de ce e mai usor sa te lamentezi, in loc sa faci ceva pentru tine. Pentru ca aveam nevoie de raspunsuri edificatoare, am luat-o la intrebari pe Cosmina Peta, pshiholog la Ponderas. Suntem oameni de succes, corporatisti de nivel mediu sau inalt, purtam soarta altora pe umeri, a sistemelor care ne par incapabile si se descurce fara propria contributie. Ajungem in caruselul convingerii ca suntem indispensabili si ca fara noi nu ar merge nimic cum trebuie si dintr-o data descoperim ca un dus rece de realitate: am pierdut controlul asupra propriului corp, asupra propriei vieti. E ca si cum ma angrenez in a trai pentru altii, sa fac lucruri, sa demonstrez ca pot , ca sunt, ca stiu, ca fara mine nu se poate…iar despre mine insumi stiu, inteleg si traiesc din ce in ce mai putin. De ce mananci la suparare, afli imediat. Ne trezim stresati, frustrati si, de multe ori, simtim ca avem nevoie "de ceva dulce" pentru a face fata. Simtim ca daca nu mancam ceva dulce nu mai putem continua si experimentam stari de tremur, ameteala si chiar stari de lesin de la stomac. Va suna cunoscut acest model al "omului de succes" socio-profesional? Paradoxal (sau nu!) mancarea tine loc de refugiu afectiv chiar si atunci cand ne confruntam cu emotii puternice (fie ele pozitive – de bucurie sau negative – stres, nervi sau furie) si simtim ca ne linistim mancand. In general, nevoia de siguranta, nevoia de a fi apreciat la adevarata valoare, nevoia de a fi recunoscut pentru ceea ce faci sau nevoia de a fi iubit se ascund in spatele nevoilor/poftelor alimentare. teama de abandon emotional este foarte des asociata cu aport masiv de dulciuri la copii. teama de a nu fi ridiculizat, ironizat, defaimat in public ascunde de asemenea nevoi de aport in general sau de gusturi specifice, cum sunt anumite pofte declansate in absenta olfactiva sau vizuala a stimulului. Ce se intampla de fapt? Instinctul alimentar este fundamental necesar pentru supravietuirea individului si a speciei, iar comportamentul alimentar social dezvoltat este parte a placerilor vietii, insa problema intervine atunci cand acestea devin substitutul altor trairi. Fac referire aici la acele momente cand in loc sa-mi comunic si descarc frustrarea imi vine sa mananc ceva, desi nu mi-e foame si sunt chiar satul. Atunci nu facem altceva decat sa investim comportamentul alimentar ca substitut al linistii personale. Comparat cu fumatul, alcoolul, jocurile de noroc (incluzand aici si jocul de carti) sau chiar cu aportul de substante narcotice, comportamentul alimentar compulsiv este incadrat in categoria dependentelor. Este ceva ce ne scapa de sub controlul in mod constient, cu care intram deseori in conflict. "Lupta interioara" intre ce vreau sa fac (ce stiu ca este bine pentru mine sa fac) si ceea ce reusesc sa fac cu adevarat creaza o tensiune interna sporita cu impact direct asupra scaderii increderii in sine. Cu cat crestem in greutate mai mult cu atat scadem increderea in fortele proprii si in ne diluam imaginea de sine in compromisuri jenante. Gasim explicatii cognitive care sa mascheze problema pe care o realizam despre noi insine. Toti factorii externi pe rand sau concomitent se unesc impotriva noastra si ne infrang in lupta cu kilogramele, iar cercul vicios isi produce efectele in cascada! Ce este de facut? Consultati un specialist psiholog pentru a gasi impreuna ce se afla in spatele nevoii dvs de a manca. Ce inlocuieste actul alimentar in viata dvs emotionala? Cu ce rol il investiti deja sau poate tocmai ii scrieti scenarii noi acestui act spontan de aport care va aduce liniste efemera si vinovata? E ca si cum atunci cand imi lipseste ceva incerc sa compensez cu altceva despre care stiu ca mi-a produs placere. Devine un mecanism obsesiv de a-mi produce placere imediata (dar falsa) pentru a umple un gol, un vid interior. In paralel cu actele de vointa implicate in programele dietelor alimentare, va recomand o intelegere atenta si profunda a ceea ce se ascunde in spatele apetitului dvs alimentar. Poate fi un alt tip de apetit sau poate un deficit emotional, dezamagiri ori temeri.