Din sifonier se mai zareste rochia de mireasa. Alba, fosnitoare si dintr-odata neincapatoarea pentru cea care in urma cu doar un an a purtat-o gratioasa pe treptele bisericii si la petrecerea de dupa. Fermoarul se poticneste la mijlocul drumului in kilogramele distribuite inegal pe spate, colaceii sunt presati in locul deja uitatului abdomen si transforma in tortura orice miscare facuta in rochia de la nunta. “De ce nu mi-a spus nimeni ca statul de sotie vine automat cu un ciorchine de kilograme la pachet ? “ se lamenteaza nevestele in fata oglinzii, care, de la o vreme, nu mai pare a fi de partea lor. Mariajul a sters orice urma de cochetarie din viata lor. Prioritatile sunt acum in alta sfera. Adio ore intregi petrecute la spa, vopsitul la coafor sau programarile la cosmetica. Listele contin acum ingrediente pentru cina, drumuri la curatatorie si programari pentru sesiuni intense de curatenie. In plus s-a instalat dezinteresul. Nevasta isi intra in rol inca din prima luna de mariaj si incepe sa ia in greutate. Ceea ce numesc doamnele “kilograme de huzur” nu este altceva decat indolenta si se aplica in din ce in ce mai multe cazuri. Una din cinci femei ia in greutate pana la 10 kilograme in primul an de casatorie si au si explicatii care se vor a fi credibile. Un studio realizat in Marea Britanie, cunoscuta pentru femeile robuste de pe insula, arata ca 42 la suta din femei sustin ca si-au adunat kilogramele pe fondul gradului de relaxare fata de sot care se traduce in bascularea unor cantitati industriale de mancare oridecateori au ocazia. Altele au fost mai sincere recunoscand ca dupa ce s-au vazut cu inelul pe deget nu au mai simtit nevoia sa isi impresioneze partenerul iar cele mai sincere au recunoscut ca s-au ingrasat de plictiseala. Studii de genul asta imi aduc un argument in plus in discursul meu pro concubinaj. Daca talia de viespe conteaza pana la casatorie, de ce sa nu prelungim asteptarea sau sa eliminam total momentul care declanseaza expansiunea corpului la infinit ?