Imi vine sa incep cu o sugestie logistica: operatiunile de pregatire a unei mese incep cu minim 2 ore inainte. O ora pentru curatat, taiat si pregatit ingredientele. O ora pentru fiert. In cazul in care se prepara soia (si cu mana pe inima spun ca inlocuieste cu succes carnea in orice reteta cunoscuta) aceasta trebuie lasata cam o ora la inmuiat in apa, cu sare si cu mirodeniile dorite, urmand ca sa se stoarca bine atunci cand se adauga in ceaun. E adevarat ca un pranz clasic vine in versiunea “3 in 1″: o supa/ciorba, un felul doi si un desert. Din ratiuni de buget, logistica si logica (consistenta mancarii mai precis) la Waha am mers pe versiunea “7 cepe, 7 ardei, o mancare cu temei”:) N-as zice ca am gatit standard. Mai degraba am combinat ce aveam in rafturi astfel incat un ingredinet sa dea gustul defintitoriu, iar celalte sa-l sustina. Baza oricarei ciorbe pe care am facut-o a fost de ceapa, morcovi, albitura si ardei. Toate astea taiate cat mai marunt/rase ca sa se fiarba repede. Oricum, farmecul gatitului la ceaun este sa-l incingi bine, sa pui un pic de ulei (si din ratiuni de spalat vasele mai apoi cu apa rece si din ratiuni dietetice) si sa arunci legumele mai sus mentionate in uleiul incins pana se intrepatrund putin. Pe urma vine la rand elementul care da numele mancarii din ziua respectiva:) Se rumeneste si el putin, adaugand pe urma apa pana in buza ceaunului ca sa aiba de unde sa scada. Dupa ce a fiert bine se adauga mirodenii. Griji amare insa; aveti toate ingredientele pregatite pentru ca exista riscul ca unele legume sa se fiarba prea tare in asteptarea unui ingredient. Esential, dupa ce se ia de pe foc sa se lase macar jumatate de ora. In primul rand pentru ca “sa se aseze gusturile”. In al doilea rand, pentru a mai avea papile gustative si la cina. Meniul il puteti citi pe Code Bucatareste! Iar aici aveti micul dejun 🙂 Distribuie articolul pe: