Daca in 2007 o doamna intreba pe un forum cum se consuma pomelo si ce gust are, spunand ca nu a avut curaj sa incerce strutocamila iesita dintr-un grapefruit care s-a iubit cu o trestie de zahar, azi pomelo a devenit aproape la fel de comun ca bananele. Se mananca pe banda rulanta. La mine acasa are loc de cinste, in camara, de teama sa nu se ofileasca inainte de vreme din cauza privirilor geloase aruncate de portocalele ingramadite in fructiera. Extrem de indicat in diete eficiente, fructul e bogat in vitamine, minerale, fibre si are putin calorii. Iata de ce e unul din cele mai puternice stimulente naturale ale sistemului imunitar cu puternic efect antioxidant. Mare cum e, are forta sa lupte impotriva radicalilor liberi si stimuleaza secretiile digestive. Stecor cateva felii intr-o salata de fructe cu scortisoara si scap de balonarea care incearca sa imi strice look-ul dupa fiecare masa. Un pomelo bun se cunoaste dupa coaja. Caut fructele galbioare, cu coaja intinsa de zici ca sta sa pocneasca. E mare bataie pe fructul asta in supermarketuri. Se justifica zic eu, tinand cont de proprietatile nutritive pe care le cumperi cu 6 lei pe kilogram. Un sfert de pomelo contine 60 de calorii si asigura 130% din necesarul zilnic de vitamina C. Incerc sa beau cat de des pot suc de pomelo la micul dejun, chiar daca asta presupune sa ma trezesc cu un sfert de ora mai devreme. E un bun diuretic si e de mare ajutor la eliminarea toxinelor din organism. Acum sa vad ce preferati : clasicul grapefruit amarui sau pomelo cu accente mai dulci ?