Uleiul de palmier (din seminte) este din ce in ce mai folosit, mai ales in restaurant si in prepararea industrial a mancarurilor, dar a inceput sa devina favorit si in bucatariile particulare. Este usor de transportat si folosit in forma solida, si il regasim in foarte multe produse, uneori sub numele de “ulei vegetal” Problema este ca uleiul de palmier este plin de grasimi saturate, iar la o dieta obisnuita de 2000 de calorii zilnic, doua linguri de ulei de palmier ating limita grasimilor saturate care se pot consuma intr-o zi. Probleme cu inima si arterele, acestea sunt riscurile cresterii colesterolului in organism ca urmare a consumului de grasimi saturate. Pe de alta parte, uleiul din fructe de palmier are un continut scazut de grasimi saturate, si e bogat in vitamin E. Un alt aspect de luat in considerare atunci cand folosim ulei de palmier este ca acesta poate creste pofta de mancare, dezvotand rezistenta la leptina si insulina, hormonii responsabili pentru scaderea apetitului. Cei preocupati de mediu poate stiu deja ca procedura de obtinerea a uleiului de palmier este cauza unor defrisari semnificative din Indonezia si Malaezia, si reprezinta o amenintare pentru specii primejduite, cum ar fi urangutanul si tigrul de Sumatra. Conform programului pentru mediu al Natiunuilor Unite, daca uleiul de palmier se va produce in continuare in acest ritm, 98% din padurile din Sumatra si Borneo vor fi distruse pana in 2022. Asa ca folosirea uleiului de palmier si a produselor care il contin ar trebui sa devina o alegere avizata.