De cand m-am intors in tara (faceam un calcul ieri, de 9 ani, omg!) am urmarit cu mare atentie ce se intampla in aceasta industrie a slabitului din Romania. Nu constant, pentru ca am mentionat ca nu am vrut sa constientizez “problema mea” (sunt si ironica si realista) pana acum. Insa, o data pe an, in medie, ma puneam pe bocit de numa-numa, cam o zi incheiata, ca de ce sunt grasa si de ce-mi fac asta si.. o sa mooor. Daca esti gras sau o imagine de sine mai nasoala, you know what I’m talking about. Asa ajungeam eu pe cine stie ce site-uri si am fost dusa de mana de sor’mea pe la vreun nutritionist sau sala. Dat fiind contextul, normal ca ma tinea pana la primele rezultate ok.. No, asa a inceput mie sa mi se contureze lumea asta a slabitului din Romania, de la doctori, trecand pe la Andreea Raicu, curentul raw, antrenori de fitness…cam pe astia i-am citit. Plus multi anonimi. Si nu ma pot abtine sa nu studiez totul cu ochi tehnico-pr-istic si sa combin si cu experienta mea de “io-s fix omul caruia te adresezi”. Ce ramane mai jos e insa parerea mea strict personala, dupa multi ani de rumegare. Lumea se cam copiaza – info, diete la moda, stil vizual. Un exemplu mic, dar relevant in contextul meu: Uitandu-ma ieri din site in site, ajung pe unul in care titlurile erau pe modelul “X Slabeste…”. Si m-am enervat. Nu ca as avea cine stie ce brand sau trafic si nici macar cunostinte intr-ale nutritiei, dar nu asta mi-am propus, ci o poveste (sper ca se simte). Las nutritionismul si how-to-ul unor oameni care se pricep cu adevarat. Insa nu mi-a picat bine eh, life goes on. Ca si wellness-ul e o industrie huge n-am niciun dubiu (si ca, in the end, it’s all about the money), la fel, ca inevitabil s-au creat si cateva vedete. E o lume glam, in care toata lumea isi are orgoliul mai mare ca bicepsul, ca doar se pot poza la evenimente in outfit-uri stranse pe corp si toata lumea are mese pe Instagram. Si stiu ca asta prinde, si I’m ok with that… Mai sunt si evenimentele de fitness care mie mi se par o galeata gigant in care se baga tot felul de informatii bune si mai putin bune, se amesteca si niste ingrediente fake-posh (hotel de tz stele, conferinte si ve-diete) si.. omul-beneficiar ramane buimacit, intors pe toate fetele si.. cam obosit, sincer. There went my (future) invitation nu-i bai pentru ca.. I just don’t buy it! Mi se pare o lume fake care te trateaza ca pe bucata de carne (pe modelul “nu mai slabesti o data?”) grasa si inutila, ori fix asa te simti in momentul in care suni la usa unuia dintre ei si sa platesti un pret pe masura. Ca doar ai nevoie de solutia magica, rapida.. ca nu te mai suporti. Si nu, nu ai nevoie de cineva care sa urle la tine ca de ce ai trisat si sa ai ambitie, modelul TV bine cunoscut… Inca imi aduc aminte cum i-am plans unei nutritioniste la prima sedinta cand mi-a zis ca “tu trebuie sa slabesti, e pacat de fata ta”. M-am simtit ca ultimul om. I don’t buy nici ca ai avea “nevoie” de cine stie ce produs, sala, aliment-minune (asa-s la moda!) ca sa slabesti, ci, sincer, parerea mea e ca ai nevoie de un pic de empatie. Ok, nici o reteta n-ar fi rea, dar eu-una nu am inceput sa am rezultate pana cand nu am avut incredere si intelegere din partea lui Margarit si al Alexandrei. Mi-am reorganizat, indeed, si cunostintele, dar am avut nevoie de declicul ala la nivel personal, sa trecem de nivelul “fa asa pentru ca asa-ti zic eu” si sunt cumva grateful ca ei au venit spre mine.. iar eu eram suficient de deschisa s-o incerc si pe asta. Nu zic ca ei sunt cei mai buni (ma feresc de genul asta de aprecieri, desi le sunt tare recunoscatoare), insa they worked for me. Ca asa s-a nimerit Iar eu mai am nevoie de ceva, ce simt ca lipseste pe multe dintre aceste site-uri: de povesti (scrise bine). Bune si before/after pics, atrag masele si fac sa para totul mai usor, dar eu una, in my lowest lows, as fi vrut sa vad un blog fix ca al meu (am inceput sa gasesc dupa ce mi-am inceput epopeea, culmea), cu oameni care traiesc in fiecare zi cu gandurile astea negre, kilogram cu kilogram, cu reusite mici si esecuri istovitoare. Vreau sa stiu ce ma asteapta, pe un ton uman si empatic. Si asa a inceput acest blog. Acuma, nu stiu cati din cei care au poposit pe-aici revin, ca mi se zice ca scriu mult prea mult Merci ca ma citesti si astept impresiile tale reale despre lumea asta a slabitului, cu cat mai diverse cu atat mai faina dezbaterea de mai jos. Am facut azi o noua categorie in care sa grupez genul asta de articole: “Slabesc in Romania“. Ma poti urmari pe pe blogul meu teaslabeste.wordpress.com, www.facebook.com/teaslabeste sau www.twitter.com/teaslabeste