Mirajul 90-60-90

Citeam undeva ca mai mult de 80% dintre femei sunt nemultumite de silueta lor. Socant este faptul ca participarea la acest chestionar a fost rezervata exclusiv femeilor care sa inscriau in standardele indicelui de masa corporala. Adica femei cu greutate normala.

Mirajul dimensiunilor standard a devenit o tinta, un scop mai presus de sanatate si chiar, mai presus de fumusete. Normalitatea nu mai este un criteriu, ci un compromis. Vedetele plinute si frumoase – de la Queen Latifah la Jennifer Hudson si de la Crystal Renn la Liv Tyler, nu mai conving pe nimeni. Nici argumentele medicilor care spun ca siluetele filiforme sunt expuse riscul de a dezvolta afectiuni grave – cancere mamare, osteoporoza si deformari osoase ireversibile, tulburari metabolice, risc crescut de infectii – nu mai inseamna nimic.

Normalitatea si-a piedut sensul, frumos, inseamna slab, normal a devenit sinonim cu gras. In locul  preocuparii pentru o alimentatie sanatoasa, completa si diversificata, s-a instalat obsesia pentru diete de slabit si calculatoare de calorii.

Cateva tentative, laudabile in sine, in care siluetele normale erau cele aduse in prim-plan, sunt doar o picatura in ocean. Putine marci de renume apeleaza, pentru promovarea produselor lor, la femei reale din punct de vedere al siluetei. Imi vine in minte casa de moda Evans si Beth Ditto. Si recunosc ca nu pot face o enumerare, pentru ca nu mai gasesc al doilea exemplu.

Nu fac apologia volumelor si a siluetelor pline, desi intr-o lume marcata de sindromul obezitatii (la toate varstele), aspiratia catre mirajul lui 90-60-90 este putin ridicola. Pledez pentru fomele normale, firesti, pentru trupul descris de linii curbe, nu de unghiuri drepte.

Cred atat de mult in faptul ca, dieta nu trebuie sa aiba drept scop o silueta ireala, prin proportii, ci normalitatea si sanatatea fizica si psihica, incat sunt convinsa ca pot convinge la randul meu, pe altii.