Nu exista popor care sa aprecieze micul dejun mai putin ca francezii si bine fac. 10 zile am petrecut la Paris si in nici una dintre ele nu am dat peste vreun francez care sa puna mare pret pe masa de dimineata. Un mic dejun a la francaise nu e nici pe departe o masa elaborata. La joie de vivre de aici incepe, comanzi un croisant cu unt, putina confiture si ineci totul intr-o cafe au lait, cu spuma de doua degete. Sau intr-un suc de portocale. Se savureaza musai la o masa inghesuita, intr-o cafenea asezata in buza strazii, ca sa simti mai bine pulsul vietii. Micul dejun, mai ales cand esti in vacanta sau mai ales cand esti francez, se ia la ore care trec de matineu. Singurii francezi pe care ii vezi cu noaptea-n cap, sunt instalati in boulangerie cu un pain au chocolat intr-o mana si o cafea strong in alta. Mananca rapid, neaparat in picioare si in cinci minute au iesit pe usa. In dulcele stil romanesc, am incercat sa emancipez putin micul dejun a la francaise. Din moment ce am avut la dispozitie casa unui prieten, am profitat de bucatarie si am adus putina culoare romaneasca in ceea ce priveste cantitatile folosite pentru masa de dimineata. Branzeturile frantuzesti au fost la mare cautare asa ca fiecare dimineata incepea cu o vizita la delicaterie. Camembert, Roquefort, Chevrotin – o branza fina de capra si multe altele, ale caror nume – dar nu si gust- le-am uitat, au facut deliciul papilelor gustative. Baghetele proaspete luate de boulangeriile deschise la fiecare colt de strada, se topeau fierbinti in gurile hulpave care se mirau constant de bunatatile pe care le gusta. Ce mai, micul dejun a la francaise si-a atins adevarata valoare dupa ce a capatat o nota romaneasca. Aici incepe micul meu jurnal parizian asa ca stati pe aproape, maine vorbim despre mancarea de pe strazile pariziene.