In cautarea marului ideal nimeni nu pare sa tina cont de cel mai importante considerente : gustul si aportul de vitamine. Portretul robot al marului care va intra din toamna in meniul elevilor, alaturi de vestitul corn cu lapte, este nimic altceva decat descrierea seaca a unui fruct lipsit de gust. Fructele pe care le vor primi elevii vor fi cantarite minutios si nu trebuie sa depaseasca 150 de grame sau sa fie mai usoare de 90. Fara viermi, fara pete, intregi si sanatoase – sunt alte conditii pe care trebuie sa le indeplineasca fructul care ajunge in mana copiilor. Nimeni nu se gandeste insa cati nitrati si cate pesticide trebuie pulverizati in livada pentru obtinerea unor astfel de mere. Testul se face extrem de usor in piata. Musca dintr-un mar bubos si pricajit si lasa-ti papilele gustative prada unei explozii de gust in cate se impletesc arome fructate cu accente acrisoare. Musca apoi dintr-un mar superb, mare, rotund si lucios. Impresia lasata de aspectul impecabil este rupta-n bucati de gustul sec, apos, de care incerci sa scapi fara succes. In fata portretului robot al marului perfect nutritionistii stramba din nas si isi amintesc de alte conditii impuse recent castravetelui, care nu putea fi comercializat cu success daca era stramb. Ordinul privind merele nu cuprinde absolute deloc profilul nutritional al fructului ci numai aspectele senzoriale care incanta ochiul. Nici vorba despre continutul de vitamina C sau capacitatea antioxidanta a marului. Cand te gandesti ca un mar impecabil ca cel care se incadreaza in standardele impuse de ministerul Agriculturii va costa maximum 30 de bani, nu poti sa nu te intrebi cat ar fi costat unul luat din livezile romanesti.