In cautare de experiente culinare locale m-am lasat imbiata de ospatarul care agata turisti in strada si atrasa de promisiunea unei mese delicioase, la care sa pot fuma (big problem in Brussels) am nimerit intr-un restaurant care servea cu precadere fructe de mare. Scoicile, stridiile, calamari si crevetii uriasi se tavaleau pe paturi de gheata fix la intrarea in restaurant ca sa te imbie sa le degusti pret de un pranz. Cum in octombrie este plin sezon de recoltarea midiilor din Marea Nordului m-am asigurat ca sunt proaspete si am comandat o portie. Nu, nu va imaginati ca vin la farfurie, sau la platou. Mosseln-friet (midiile cu cartofi prajiti) sunt felul principal traditional belgian si sunt servite in format large. Cu alte cuvinte m-am trezit cu o oala intreaga de scoici ascunse printre ghemotoace de alge. Fierte in sos de vin alb, cu smantana si ustoroi au alunecat imediat pe gat in compania unei beri Chimay, cu un vag gust de caramel. Ocazia a fost perfecta pentru a invata sa folosesc scoica in loc de furculita. Metoda ingenioasa dar extenuanta, care m-a facut sa imi termin brusc pranzul dupa o jumatate de oala. O noua zi, un nou experiment atat de natura culinara cat si lingvistica. Cu toata dictia de care dispun m-am chinuit de vreo 5 ori pana sa comand intr-o flamanda curata Konijn in geuze –carne de iepure facuta la foc in sos de bere fermentata. Un deliciu, o data ce treci peste barierele lingvistice. Preturile nu sunt exagerate, o portie ridicandu-se in jurul a 18 euro la restaurantele din centrul vechi. Ieftin si bun se mananca la cantina Comisiei Europene, care functioneaza cam pe principiul cantinei de la Parlamentul Romaniei. Un pranz cu supa cu tortilla si friptura cu cartofi prajiti si varza de Bruxelles gratinata s-a ridicat la fabuloasa suma de 5 euro. Atentie insa daca poftiti la friptura si nu va place in sange. Dupa ce m-am trezit cu o rata in farfurie, care aproape misca, am invatat sa cer friptura foarte foarte bine facuta. Dupa asemenea experiente nu aveti decat sa va consolati cu niste waffles sau gauffre (in functie de afinitatile anglofone sau francofone) imbibate in sirop de artar. La capitolul alcool, aflati ca bautura curge in valuri la Bruxelles. Incepand cu bauturile dulci pentru mademoiselle cum ar fi kriek-ul – o bere cu gust de capsune sau mure si ajungand la bere. Alegerea este intr-adevar grea mai ales daca ajungeti in Delirium Tremens, un barulet care ofera nu 10, nu 100 ci 2400 de feluri de bere adunate de prin toata lumea. OK, daca ati capitulat si faceti parte din persoanele conservatoare, fidele mancarii de acasa, va puteti refugia in Grand Place la Cipriani – singurul restaurant romanesc din Bruxelles unde va puteti desfata cu mamaliguta cu branza, sarmale si mici. Dar totusi nu mai bine va fac un platouas cu varza de Bruxelles ?