Asa ca, cam al 12-lea pana la al 212-lea gand este – care credeti? suuuprizaaaa! – nu ma place pentru ca sunt grasa. Daca am sa fac ceva ca sa slabesc inca 5 kilograme, hai 7, ca sa arat ca in liceu nu va putea sa ma ocoleasca cu privirea. Hei, exist si eu aici. Si ha! eu pot sa port pantaloni albi scurti, atat de scurti inca sa se vada un inceput de buca. Si spune si tu ce fata ai mai putea avea la varsta mea care sa reuseasca asemenea performanta?Deci beneficiezi de tot ce isi poate dori cineva – minte matura, fara fite si figuri, aspect ca la 20. Super oferta! Acum sa nu va inchipuiti ca ma si apuc sa tin cine stie ce regim dur ca sa mi se reduca dimensiunile. De fapt nici nu stiu ce inseamna o cura. Nu am tinut niciodata. Insa ma topesc vazand cu ochii. Asa e cu dragostea, te poate transforma intr-o stafie. Am vazut de curand o poza mai veche cu mine cand treceam printr-o situatie similara. Hm… nu stiu cum sa ma exprim, eram cam hidoasa. Pe obrajii ascutiti ochii pareau sa faca cearcane mai adanci si intunecate. La decolteu, ce sa zic, nu se vedeau decat oasele, de parca as fi fost un desen animat futurist. Nici nu e de mirare ca baiatul respectiv nu m-a placut cine stie ce la o asemenea priveliste. Ba chiar se chinuia sa ma duca prin cat mai multe restaurante, poate mai reduc si eu ceva din impresia mult prea anatomica pe care o lasam. Eram slaba moarta si relatia tot nu a mers. Credeti ca asta mi-a fost invatatura de minte? Nu. Asta e ultima sansa. Trebuie sa mai cred macar in ea. Voi mai slabi un pic si ma va placea. De data asta o sa fiu insa foarte atenta sa ma opresc la greutatea ideala. Trebuie sa existe. O sa ma prind eu cand trebuie sa incep sa ma oblig sa mananc chiar daca nu am chef. Voi fi perfecta. Daca voi fi perfecta o sa ma placi mai tare? Distribuie articolul pe: