Impreuna cu tine, la masa, se aseaza si emotiile si dorintele si angoasele tale, iar silueta ta depinde si de echilibrul tau interior. O parte din kilogramele in plus sunt kilogramele emotiilor tale. O alta parte este efectul educatiei alimentare insusite in copilarie. Kilogramele emotionale sunt cele adaugate sau pierdute din alte cauze decat felul in care mancam. Despre acestea vorbeste un psiholog si nutritionist celebru, despre care noi am mai vorbit pe aici, si la cartea careia merita sa revenim. Este vorba despre “Kilograme si emotii”, de Stephane Clerget. “Unele din problemele de nutritie si acumularea de kilograme in plus, se trateaza nu la nutritonist ci psiholog, pentru ca echilibrul interior isi gaseste un bun indicator in numarul de kilograme tale, indiferent daca sunt mai multe sau mai putine decat este normal”, sustine Stephane Clerget. Ceea ce este remarcabil este faptul ca raspunsul la unele din problemele pe care le aduc kilogramele emotiilor se gasesc in copilarie si adolescenta. Emotiile, fie ca sunt pozitive sau negative, dar si stresul si eforul fizic sau intelectual pot determina dorinta de a consuma anumite alimente. “Efortul intelectual creste nevoia consumului de dulciuri, pentru ca celula nervoasa consuma multe glucide. Stresul si tensiunea nervoasa cresc nevoia de carbohidrati si grasimi, efortul fizic creste nevoia de proteine. Euforia creste consumul de dulciuri, tristetea si depresia fac apetitul sa dispara si cresc in paralel dorinta de a consuma dulciuri”, explica Stephane Clerget. Explicatia este ca descarcarile de insulina, consecinta a emotiilor, adrenalina ca efect al stresului se traduc prin dorinta de a consuma ceva dulce, ceva sarat, ceva gras. Este un mecanism delicat care stabileste echilibrul intre psihic si alimente care poate sa duca la acumulare sau pierdere de kilograme. [next]Mancarea este elementul in jurul caruia se invarte viata noastra. Vrem, nu vrem, trebuie sa recunoastem ca muncim ca sa mancam. Copilul nou-nascut interactioneaza cu lumea prin mancare. Acum ne intalnim cu prieteni si mancam. Plecam intr-o excursie si mancam la iarba verde, iesim la padure si facem gratar, ne vedem cu fetele si mancam o prajitura, este sarbatoare, mancam, este tristete, mancam. De aici si pana la a manca pentru calmarea stresului si a frustrarilor este un pas, dupa cum refuzul de a manca este o forma de a atrage atentia si, uneori, de protest. Ceea ce trebuie evitat este intarirea legaturii care se face intre emotii, oricare ar fi ele si mancare. Toti nutritionostii si medicii recomanda sa te asezi la masa doar daca esti calm, si nu intamplator. Mancarea nu trebuie sa fie criteriu in raportarea la emotii. Stresul si emotiile, bune sau rele, trebuie sa gaseasca alte forme de manifestare: dialogul, interactiunea cu cei din jur, desenatul, cantatul. “Dialogurile, povestile si comentariile despre ziua care s-a incheiat, nu trebuie sa aiba loc la masa, in timpul cinei, ci dupa sau, si mai bine inainte, iar farfuria cu mancare sau prajitura, care insotesc dialogul dintre prietene, poate fi inlocuit cu un pahar cu ceai, o cafea sau pur si simplu un pahar cu apa cu lamaie”, sugereaza Stephane Clerget. In ceea ce priveste dietele si curele de slabireacestea nu trebuie abordate ca un razboi cu tine, ci cautari ale unui echilibru. E un inceput pentru a face pace cu tine si a elimina riscul kilogramelor aduse de emotii.