Jurnal de slabiciuni 3

Jurnal de slabiciuni 3

Cu ochii semi-deschisi ma clatin ametita de somn pe cantarul proaspat instalat in camera. Intotdeauna se face in varianta nud, ca sa nu traga la cantar nici cel mai mic cordon alb de halat pufos. Printre pleopele adormite zaresc afisajul electronic care clipeste intermitent. 61.7 kg. 61.7 ?!??! Yuppyyy, am slabit un kilogram si ma simt mai motivata ca oricand sa ma trezesc instant si ma musc cu pofta din sandwich-ul fad.


Nu mai conteaza ca branza de vaci are gust de scame sau ca am ajuns sa salivez si dupa mancaruri de care nu m-as fi atins in veci intr-un context lipsit de restrictii. Am pierdut un kilogram in trei zile si asta cu dieta de la Mc. Mc as in McDonald’s,ce credeati?


Accept cu modestie your standing-ovation pentru ca merit. Da, sunt singura din lume care a persuadat un nutritionist convingandu-l sa ii includa in cina de seara mancare de fast-food. Preoteasa Zeului Slabitului s-a lasat induiosata de Vocea din Dulapul de Bucatarie, alter-ego-ul ei si intr-un moment de mare inspiratie, generat de convingerea ca habar n-am sa gatesc, a cedat si m-a trimis la Mc.


Probabil s-a temut ca o condamnare la gatit ar avea drept unic rezultat nu un slabit frumos ci o malnutritie de mai mare dragul.


[next]Cel mai gustos moment al zilei este seara cand ma indrept cu pasi hotarati spre fast-food-ul de la Unirii. Asocierea “lihnita de foame-pofticioasa- fast-food” nu este niciodata fericita. Ascultati-ma pe mine, vai de nefericitii aflati in tripla postura!
Pentru asa ceva ai nevoie de o pregatire de fier. Sunt de parere ca numai un stagiu in armata Americana si trei luni de izolare in munti te fac puternic in lupta cu mirosul de burger, cartofi prajiti si inghetata.


Secretul este sa inghiti in sec foarte mult si sa ai narile blocate. In cazul in care nu suferiti de o raceala perena, ca in cazul meu, recomand tampoane mici de vata. Este singurul echipament care iti asigura protectie psihica intr-un fast-food in perioada de sevraj in care te regasesti dupa doar trei zile de cura.


Asadar iata-ma cu pofta-n gat si privire umeda de caprioara privind meniul. Trec rapid peste zecile de burgeri care mai de care mai plini de carnuri pline de grasimi, fac slalom printre cartofii prajiti mici, medii sau mari, inghit in sec cand vad ca au mai aparut 2 sosuri ce promit extaz in cerul gurii si ma opresc la salate.


Pai ce credeati ? Ca mi-a recomandat cheeseburger cu cartofi prajiti ? Sa fim realisti! Pot manca cea mai fada salata din toate, dar macar am voie sa imi iau si dressing. La salata cu mozzarella ma refer. Comand si un dressing cu otet balsamic si astept rabdatoare. Se vede treaba ca nu prea comanda multa lume salata la fast-food motiv pentru care mi-o incropesc acum fara dexteritatea de care dau dovada la prepararea burgerilor.


Cu ochii injectati de vederea multimii care infuleca plescaind pofticios insfac salata si fac sprint spre usa. Evadez din fast-food deschizandu-mi calea cu umarul. In cealalta mana atarna greu cantarul cumparat cu un etaj mai sus.


Ajunsa acasa ma urc pe el inainte de a manca : 62,7 kg. Dimineata am cu un kilogram mai putin. Il trec repede in graficul pe zile lipit pe frigider. Deja pare o evolutie de aseara pana acum si asta ma motiveaza. Morala este ca intotdeauna sa va cantariti dimineata si neaparat complet dezbracate.