Aspectul de rosii pasate indesate-ntr-un borcan mi-a intarit convingerea ca sunt subiectul unei glume ardelenesti facuta in varful dealului la Altana, sau Altzen pe numele ei sasesc. Ei bine, amarnic m-am inselat. Gustul acrisor al gemului de macese, gros de-un deget, mi-a urcat pana in centrii placerii si m-a facut sa exclam sus si tare Uuuumaaamii! Reteta nu este deloc dificila, desi presupune cules de macese in noptile cu luna plina. Glumesc, evident. Gemul de macese este o traditie la sasii din Sibiu. Se fierbe pasta cu un kilogram de zahar timp de 2 ore apoi se toarna in borcane. As simple as that. Totul devine usor confuz cand cauti explicatii pe forumuri. Am gasit o reteta detaliata pana in cele mai intime puncte. Gospodina precizeaza ca daca alegeti sa faceti pasta acasa, dupa ce sunt fierte macesele neaparat trebuie sa le treceti printr-o sita deasa sau mai bine, citez : “un strampen de femeie d’ala des”. Acum intrebarea e urmatoarea : sa fie purtat sau nou-nout ? Noi la Dietetik inca mai oscilam, ca vorba aia "gaina batrana face ciorba buna" si "dresul purtat face un Hetschepetsch adorat."