Am fost ieri intr-un supermarket. In primul moment m-a cucerit diversitatea de fructe si legume, culoarea si prospetimea lor. M-am bucurat si m-am inarmat cu multe pungi, salivand la gandul bunatatilor pe care le pot face din toate fructele si legumele de acolo. Morcovii erau perfecti. Aveau toti aceeasi dimensiune. Nici unul nu avea noduri, nici unul nu era patat. Laditele cu ceapa verde meritau fotografiate. Erau din Italia. Legaturile de ceapa verde parca erau clone. Cred ca firele de ceapa aveau acelasi numar de frunze verzi. Ridichile erau toate identice. Veneau din Spania. Mai era pe acolo conopida, telina si ceapa veche – alba, galbena si rosie. Toate din Olanda. Toate perfecte. Buchetele de broccoli erau dintr-o mare familie cu mutipleti. Aveau fix 500 de grame. Venisera cu tirul, din Turcia. In partea cu fructe culori peste culori. Vreo patru-cinci soiuri de mere. Din China, Italia si Grecia. Identice. Imi spun: „Daca gasesc un mar lovit, sau cu pete, cumpar, daca nu, NU!”. Caut. Cu insistenta. Nu gasesc. Mai erau struguri si capsuni. Struguri din Italia, capsuni din Spania. Salivez cand vad capsunile si le miros. Nu simt nimic si ma gandesc ca mi-am pierdut simtul…. Am avut o senzatie ciudata, exact ca aceea pe care ti-o lasa frumusetea falsa a femeilor siliconate si „preparate” cu bisturiul, injectate cu silicon, botox sau alte minuni din astea si bronzate la solar. Am rupt o codita de ceapa si am mestecat-o. Nu avea nici un gust. Am muscat o ridiche. Era seaca si fara gust! Conopida nu avea aroma, iar broccoli era doar verde si atat. Parca eram in farmacie. Am lasat cosul cu legume si fructe identice, prea perfecte, prea frumoase si prea curate intre standurile cu legume si fructe fara gust si fara miros si m-am dus in piata… A luat ceapa verde stramba, morcovi cu noduri, pastarnac curatat de pete cu un cutitas chiar de precupeata, care zicea ca vine din Ialomita, si telina veche de asta toamna, dar grea si parfumata. Conopida din piata era galbuie, insa mirosea a … conopida. O vindea o femeie din Copacesti. Ma dau in vorba cu ea. Aproape ca m-a convinge ca-i de la ea din gradina. In legatura de ridichi (de sera, dar dintr-un sat din Buzau), era o familie de ridichi, nu clone. Era una mare, alte doua-trei mai mici si una mijlocie. Asta e mama si aia mare e tata, mi-am spus, glumind! M-am bucurat ca in piata nu erau capsuni. Erau mere. Din Voinesti. Unul mai mic, unul mai mare. Aveau pete si puchi! Si miroseau frumos. Deci nu mi-am pierdut capacitatea olfactiva! Aleg mere, in timp ce musc cu pofta dintr-unul. Are si gust! Nu pledez pentru legumele din piata, dupa cum nu am nimic impotriva fructelor si legumelor din supermarket. Probabil ca si fructele si legumele din piata au trecut prin vreo doua-trei maini. Nu m-am mira sa fie din Turcia si Italia ca si cele din supermarket. Dar aleg si sper sa le nimeresc si pe cele adevarate. Cel putin in piata imi hranesc speranta ca pot sa gasesc si legume si fructe adevarate, nu doar bucati de plastic colorat si comestibil in forma de morcov, ridichi si mere. Parerea mea! PS Acasa, intre legaturile de ridichi am gasit un viermisor. M-am bucurat!