Imi lasa gura apa, la propriu, cand imi amintesc. Cred ca atunci am inceput sa iubesc cartoful, cu care degeaba ma imbiau ai mei sub forma de cartofi prajiti sau piure. In spiritul acestei experiente, nu am fost dezamagita nici cand avand odata o treaba de traducator neoficial intr-o alta unitate militara am ingurgitat cu spor niste carnati magnfici pe varza si o ciorba de peste (specificul zonei) magistrala. Cu aceste informatii in cap, am purces, desi reticenta, spre acest local numit "La popota". Trebuie sa va zic ca e pe Dorobanti, fix vizavi de cafenelele de smecheri la care te poti uita cu dispret plebeu de pe fereastra. Cred ca au facut intentionat. Conform informatiilor de pe internet si celor garantat umane, obtinute la mana a treia, localul este un pub unde se serveste si mancare. In pozele de pe net erau prezentate niste frumoase bucate militaresti, imbelsugate. Am purces spre Popota cu o disperare latenta: daca nu e bun, ce ma fac? Caci sunt rea de foame. Am ajuns, frumos, pub clasic, ideal pentru o bere cu prietenii. Daca esti bautor de bere, ca in rest mare lucru nu era. Vin nu, ceai nu, vodca doar de doua feluri. Vreti ceva cald? Cafea sau capuccino (pe la ora 21, asa.) Lasati, am zis, si am baut un pic de vodca scumpa. Nu imi pasa. Foamea era prioritatea. Sigur ca citisem pe net ca bucataria nu e sofisticata, cum te-ai putea astepta doar in cazul unei popote, si ca procesul de fabricatie poate implica chimicale sau whatever. Iar nu imi pasa. Bun sa fie. Ei bine, n-a fost. Intai ca nu a fost, pur si simplu. Din vastele intinderi de crapelnita prezentate prin fotografii, se salvasera un pilaf, niste peste prajit, ceva pui dubios, mazare cleioasa (nu suport mazarea cleioasa). M-am fosgait o gramada prin fata lor, de parca trebuia sa le aleg pentru miss. Eu, cum stiti, nu mananc carne, asa ca aveam de ales intre orez si orez. Asa ca am ales orezul, consolandu-ma ca daca nu e bun, il fac eu sa intre pe gatlej cu niste paine. Pana sa o mananc, am putut sa folosesc painea in forma de chifle altminteri. Ne-am batut cu ea, pur si simplu. Un bulgare de gheata n-ar fi avut nicio sansa in fata chiflelor. [next]Si apoi am plans, dar degeaba, lacrimile mele sarate nu au putut fierbe orezul care nu era fiert. Nu, nu era fiert. L-am scos cu greu si cu scobitori din dinti, am mozolit painea precum batranii, ca sa o pot inghiti si am dat cu naduf pe gat restul de votca. Intre timp, comesenii mei jurau ca mazarea nu e asa de rea, probabil fiindca atacurile mele virulente amenintau sa degenereze, si voiau sa salveze seara. Altfel nu imi explic. Prietenii mei. Am luat o gura de mazare. Era iadul. Refuz sa cred ca se incadreaza in standardul vostru de mancare si prefer sa va multumesc ca ati incercat sa imbunatatatiti atmosfera. Prietene care ne-ai recomandat locul ca loc unde se poate manca, acolo sa mananci tu bere cu copiii de la bloc. Deasemenea, prieteni de la "La Popota". Am inteles ca nu aveti ceai, e un pub, sa fac bine sa beau bere. Am inteles ca la ora noua mai erau de mancare doar trei feluri, ramase de pe cand gatea mamaie. Am inteles ca painea era de la ajutoare. Am inteles ca ati gasit cei mai ieftini castraveti murati la borcan. Ce nu am inteles este: A fost careva dintre voi vreodata la o popota sau ati presupus din principiu ca daca e pentru soldati, macarea trebuie sa fie mizerabila? In acest caz, sa stiti ca desi brandingul e misto, el foloseste pe lume pentru a sustine o chestie tot misto, nu pentru a scuza un serviciu gandit sa fie prost. E cool sa zici ca e mancare de popota, dar daca vrei sa o manacam, fa-o sa fie buna, ca nu trebuie sa cerem permisie ca s-o intindem. Apropo, am cumparat odata niste gogosari murati oribili de la Mega Image, m-am mirat ca nu ii regasesc in meniu.