Motivele pot fi nenumarate: Pentru ca nu este destula ambitie. Cand ne propunem ceva,suntem foarte siguri pe noi ca vrem sa ducem acel lucru pana la capat,dar apoi intervin si alte obstacole pe care nu le-am prevenit si carora pur si simplu nu le facem fata. Din frica de esec. Ei zic ca mai bine renunta de buna voie decat sa piarda si sa se simta invinsi. Pentru ca nu vor sa-si asume riscuri, nu au incredere in fortele proprii sau poate pentru ca nu mai au resurse sa lupte. Lasitatea – fug din fata provocarii Imi zicea cineva zilele trecute ca renuntarea ar trebui sa fie o materie la scoala, pentru ca ar fi bine sa invatatm sa ne detasam de lucruri…..E poate putin fortat dar in mare masura adevarat. Poate daca mai putini oameni ar renunta atunci s-ar reduce masiv numarul mare de frustrare. Cred ca renuntarea este controlabila si ca poate sa fie educata. Sa luam exemplu „dorintei de a slabi”, planificarea acestei activitati, alegerea metodei , parcurgerea ei si la un moment dat renuntarea. Oare de ce renunta persoanele care parcurg cativa pasi si nu reusesc pana la capat? pentru ca nu sunt finalizatori buni? Pentru ca nu au incredere in regimul ales? Pentru ca nu au rebdare si nu vad repede rezultatele? Pentru ca nu au suficienta vointa Pentru ca le e teama sa nu se imbolnaveasca Pentru ca au obosit Etc. De fapt renuntarea nu e ceva dramatic, tocmai pentru ca uneori habar nu avem cand si cum o facem. Cel mai important este sa constientizam de ce renuntam ? Ne dorim intr-adevar sa renuntam? Care este rata de regrete pe care o genereaza renuntarea? Ne-a ajutat sau nu sa renuntam la momentul luarii deciziei? Acestea sunt cred cele mai importante intrebari pe care sa ni le punem atunci cand renuntam, indiferent ca e vorba de regimul ales, job-ul ocupat, oportunitati care apar in viata noastra, relatii pe care le construim etc.