Cu cat imi umpleam mai mult stomacul – care se transformase intr-un adevarat depozit unde carnea si ursuletii de jeleu se inghesuiau unii in ceilalti oripilati de aceasta asociere – cu atat neuronii mei faceau sinapse ca sa-mi accentueze senzatia de foame. Asa se face ca am ajuns bolnava de refuz. Un adevarat aspirator de mici gustarici, care ar fi ajuns la un moment dat sa se deplaseze prin rostogolire. Intr-un moment de luciditate, dat de reflectia din oglinda pe care am crezut-o a fi diforma, am realizat ca e timpul sa am o mica discutie cu mine. O ampla introspectie mi-a fost de ajuns ca sa imi dau seama ca senzatia de foame permanenta este rezultatul stresului indus de ritmul asta alert in care sunt obligata sa traiesc. Ne e nimic mai pertinent decat exemplul urmator , ca sa va arat ce se afla sub umbrela gustarii cu care simt permanent nevoia sa imi delectez papilele. Cititi totul pe fast-forward si imaginati-va cum ar putea sa nu apara stresul in urmatorul program : Trezeste-te,mananca, pleaca, scrie, scrie, pauza de baie, scrie, citeste, pauza de tigara, pleaca de la un birou,alearga sa prinzi metroul, ajungi la celalalt birou, scrie, pauza de tigara,mananca, mergi in oras, mananca, ajungi acasa, petrece quality time cu pisica, adormi visand o gustarica numai si numai a ta, fara efecte vizibile. In jocul asta de-a v-ati ascunselea cu foamea m-am de trei ori peste cap si m-am transformat in musca. Refugiul meu este extrem de intelligent si din cate vad parca parca se da batuta in curand. Pana atunci imi umplu gaura din stomac fie cu o lingura de iaurt slab sau un fruct. Specialistii in nutritie sustin ca persoanele care la scurt timp dupa ce au mancat au pofta de o mica gustarica ar trebui sa se prezinte la un medic specialist, deoarece senzatia de foame continua este ca picatura chinezeasca. Mai mult o data cu trecerea timpului, duce la aparitia bolilor de inima si la distrugerea ficatului. In traducere libera mancand neregulat iti dai stomacul peste cap. Ca sa eviti o astfel de situatie neplacuta nu trebuie decat sa iti stabilesti niste ore de masa fixe pe care sa le respecti cu sfiintenie. Eu mi-am stabit un regim care imi puncteaza ziua prin trei mese principale pe zi si doua gustari. Nu se aplica in cazul celor care au intoleranta la tot ce inseamna matinal si asta pentru ca micul dejun trebuie sa fie luat pana in ora 8. Pana la masa de pranz rontai un mar , la 13 o salata de pui, iar pana la cina inca un fruct. Apoi am timp pana la ora 20 sa imi prepar cina la care nutritionistii recomanda o portie de mamaliga cu branza si smantana, da smantana, sau o salata de cruditati. Veti vedea ca incet incet senzatia de foame permanenta se va estompa iar silueta va capata noi forme, apetisante.