Cum iti controlezi poftele

Toti ne confruntam adesea cu o serie de pofte care apar de nicaieri, iar de cele mai multe ori aceste pofte sunt alimentare. Dar de ce apar acestea? Ce ne transmit si ce e de facut pentru a le controla? Am intrebat-o pe Cosmina Peta, psiholog Ponderas cum iti controlezi poftele si ce strategii sa aplici ca sa nu te ingrasi dintr-un capriciu.

Am aflat ca senzatia de foame este complet diferita de pofta de mancare in general (apetit) sau de pofta de o anume mancare. A-ti fi foame este un proces bio-fiziologic de alerta in fata unui pericol care este perceput emotional ca o nevoie imperioasa de ingestie de alimente in termen scurt. Este asociata cu somatizari de alerta de tipul tremuratului, golului in stomac, vlaguielii, ametelii, lesinului de la stomac, epuizarii. Aceste somatizari sunt corelate cu senzatia de foame prelungita.

Perceptia senzatiei de foame fiziologica ocazionala este foarte personalizata si corelata cu experiente emotionale timpurii. Unii oameni percep o usoara jena asociata golului din stomac, altii o ignora total si uita sa manance chiar si o zi intreaga, unii se simt bine cu senzatia de gol si se simt liberi si usori, altii dimpotriva sunt complet ravasiti de senzatia de foame: nu se mai pot concentra, devin irascibili si nervosi, nu mai sunt in stare de nimic, nu mai pot continua asa si trebuie imediat sa manance oricepentru a evita instalarea simptomelor asociate hipoglicemiei.

Modul cum percepem si reactionam la senzatia de foame ocazionala este integrat in sistemul de autoperceptie corporala, parte integranta a sigurantei de sine si a imaginii de sine. De asemenea, in situatii emotionale speciale senzatia de foame este complet absenta (in cazul socurilor emotionale negative sau a emotiilor puternice pozitive, a tensiunilor si eforturilor sustinute) ceea ce sustine ideea ca inclusiv perceptia factorilor bio-fiziologici este conditionata psihoafectiv.

Pofta de mancare este un concept general care se situeaza intre apetitul alimentar si placerea de a manca. Intrebarea "aveti pofta de mancare?" este asociata cu verificarea placerii resimtite in actul de hranire alimentara. Poftele speciale de mancare de tipul „mi-e pofta de ceva dulce” sunt asociate cu nevoia de retraire a unei emotii placute, relaxante, securizante. Nu este o nevoie bio-fiziologica de fond ci o nevoie afectiva, emotionala care duce catre o dorinta de placere.

Ce e de facut pentru a controla aceste pofte?

Este foarte indicat ca in fata poftelor percepute a fi acerbe si exacte (ex: mor de pofta de inghetata) sa intelegem de fapt ce se ascunde in spatele acestei dorinte puternice. Poate fi o nevoie de afectiune, atentie, securitate sau liniste pe care individul o asociaza procesului de masticatie. Uneori, gustul in sine este o amintire frumoasa care iradiaza pe creier starea de bine, liniste relaxare, alteori mestecatul in sine sau rontaitul.

Recomandarea psihologului este sa ne intelegem poftele si ce se ascunde de fapt in spatele acestora. Variantele sunt foarte personale si conectate la istoria unica de viata a unui individ. Inainte de a va lupta cu poftele, incercati sa le intelegeti!

Atitudinea fata de pofte este contradictorie: ba te lupti cu ea sa o invingi, ignori,inabusi, ba ii dai frau liber si teabandonezi in mrejele ei. Rareori ii acorzi atentie in demersul de a intelege ce iti transmite de fapt din interior, pentru ce sau pentru cine este un refugiu. Asadar, senzatia de foame ocazionala este corelata in contextul emotional particular, iar senzatia de pofta alimentara este exclusiv de natura emotionala.

Indiferent ca vorbim de senzatia de foame sau de pofta de anume categorii alimentare, psihologul va recomanda sa va traiti si intelegeti emotiile pentru a le demasca si, pe cale de consecinta, pentru a le rezolva si integra in viata voastra. O data intelese, poftele noastre capata un sens in istoria foarte personala de viata. Ce facem cu ele apoi? Ce facem cu noi apoi? Putem incerca un demers de natura dezvoltarii personale, si a analizei personale.

Pana atunci insa, exista cateva tertipuri generale de comutare a atentiei, focusului de pe o problema pe alta de genul:

• descoperirea placerilor corporale non-alimentare din a caror categorie fac parte: placerea perceptiei propriului corp in miscare.
  
• este recomandata activitatea fizica usoara (plimbari in aer liber, gradinarit sau ingrijirea florilor in apartament, plimbat cu animalul de companie, plimbatul pe bicicleta, exercitii cu haltere mici in timpul vizionarii unor filme sau mersul usor pe banda timp de 10-15 min).
  
• este masajul in toate variantele sale, kinetoterapia, masajul cu benzi de lemn pe spate, talpi.
  
• frecatul bilelor in mana sau acele jocuri manuale tip reducerea stresului.
  

Ideea de baza in tentativele de inlocuire a poftelor este diminuarea intensitatii si amanarea satisfacerii lor pe perioade din ce in ce mai lungi si nu mutarea lor pe alt tip de activitati compulsive de tip fumat, baut, jocuri de noroc, consum de substante etnobotanice, jocuri pe calculator etc.

De asemenea, este de urmarit cresterea activismului corporal si a dinamicii si diversitatii apetitului de viata in detrimentul sporirii apetitului exclusiv alimentar.