Eu nu am reusit niciodata sa tin o cura de slabire ca la carte. Si va inteleg perfect si pe voi de ce nu puteti sa o faceti. Teoria suna bine si nu este deloc atat de complicat, insa aplicarea ei in viata de zi cu zi este un cosmar. Uite ce urasc cel mai mult la curele de slabire: 1. Faptul ca trebuie sa numar calorii. Fiecare inghititura trebuie sa fie masurata, contorizata. Nu vad pur si simplu cum as putea face asta daca nu traiesc intr-un spital. Doar nu o sa ma apuc sa masor bucata de piept de pui pe care mi-o pun pe gratar. Si cate calorii are un castravete murat? Dar un castron de varza? Oare ar trebui sa masor si varza din castron? Si tot asa. Parerea mea este ca aceasta e calea sigura catre casa de nebuni. 2. Faptul ca trebuie sa planific fiecare masa, in avans. Inteleg teoria, asta fac si eu pentru copiii mei, le planific mesele, astfel incat sa fie cat mai variate si echilibrate. Dar nu am chef deloc sa mi le planific pe ale mele. Nu as putea sta seara sa imi pregatesc pachetul pentru pranzul de maine. Si nici sa imi pun in pungute cele doua gustari obligatorii peste care nu am voie sa trec sau sa le depasesc. Imi vine sa cred ca slabesti cand planifici pentru ca asa iti piere orice chef sa mai mananci. Si o faci numai automat, in scarba. 3. Faptul ca trebuie sa mananc la ore fixe: 7 — micul dejun 9:30 — gustarea 12:30 — pranzul 15:30 — gustarea 18:30 — cina Cred ca pana si in inchisoare exista ceva mai multa libertate. 4. Faptul ca trebuie sa ma cantaresc si asta se presupune ca ar trebui sa imi dea un imbold sa continui. Dar, nu stiu cum, cantarirea imi produce exact contrariul. Daca nu am slabit deloc si m-am chinuit cu toate cele de mai sus, va dati seama in ce stare de bunavointa fata de cura ma aflu. Daca am slabit un pic nu imi vine deloc sa dau o petrecere, ci imi curg lacrimi de crocodil pentru ca este totusi atat de putin si inseamna ca saptamani bune de acum inainte tot asa o voi duce. Nu stiu cum se intampla cu voi in cazul curelor de slabire, insa mie toate mi se par concepute astfel incat sa te gandesti la mancare si mai mult decat o faci de obicei. Si, ghiciti ce, atunci cand te gandesti mult la mancare inevitabil sfarsesti prin a o aduce in stomacul tau. As vrea o cura care sa imi propuna altceva – o excursie in toate capitalele Europei, o tura prin toate pesterile din Romania. Garantat atunci voi fi atat de interesata de altceva incat mancarea va fi ultima pe lista. Nu-i asa ca ar fi minunata o astfel de cura? Sursa foto: hepta.ro