Cum ajungi sa nu mai ai nevoie de zahar

Cum ajungi sa nu mai ai nevoie de zahar

Stiu ca vi se pare o poveste, si mie mi se parea asa atunci cand mancam zahar in mod constant. Mai ales seara cand ajungeam franta acasa. Invariabil vara dadeam iama intr-o cutie de inghetata. Invariabil iarna imi luam un borcan de nutella. Exista altceva mai bun la gust de atat?

 

Da, exista, numai ca gustul meu era deja format ca sa ceara acest dulce nesanatos. Mi se parea ca am dreptul la asta, pentru ca am avut o zi asa cum am avut. Si acum ce sa fac, sa imi refuz aceasta mica placere? Care, fie vorba intre noi, numai mica nu era, doar nu mancam o lingurita si apoi le lasam in pace. Nu, imi luam intreaga cutie in brate, ca o asigurare ca de acum nimeni si nimic nu imi mai smulge starea de bine. 

 

La un moment dat m-am hotarat sa pun stop. Cand mananci un borcan de nutella la doua zile este clar ca aici vorbim de o dependenta. Cum adica sa nu pot trai fara o nutella? Sau fara o cutie de inghetata nirvana? Alta nu imi place si au scumpit-o atat de mult de la an la an incat am ajuns sincer sa ma intreb daca toti acesti bani aruncati pe inghetata nu ar insemna o vacanta mai frumoasa. Asa ca i-am pus capat. Brusc. Fara amanari. Si nu a fost atat de greu pe cat m-as fi asteptat.

Doar ca trebuia sa fac ceva cu toate acele ore pe care le petreceam lingand o lingurita si gandindu-ma ca acum ma simt bine. Exista, desigur, nenumarate tehnici de umplere a timpului liber. Una dintre ele ar fi sa te duci sa alergi. Dar mie mi se pare cam dura – sa treci de la zacut si mancat inghetata la alergat si transpirat nu este chiar asa de usor. Iar daca lucrurile nu sunt usoare, si nici nu sta cineva cu securea deasupra capului sa te oblige sa le faci, cel mai adesea sfarsesti prin a nu le face. Asa ca nu m-am apucat de alergat, ci m-am apucat de facut salate de fructe.

 

Salatele de fructe cu cateva nuci pisate sunt o nebunie. Doar ca iti iau un timp enorm. Pana cureti si tai toate acele fructe… Ei bine, pe mine asta m-a salvat. Faptul ca mi-a luat atat timp incat nu mai aveam cand sa ma gandesc la placerile mele usoare, gata puse in borcan. Si acum stateam si salivam cu gandul la ce voi obtine la final. Iar acum nu ma mai gandesc la borcanul de ciocolata care ma asteapta acasa (pentru ca oricum nici nu ma asteapta vreunul) si la salata pe care o voi prepara. Si salivez.

 

Iar daca o sa vreau sa trec la pasul urmator, voi face aceasta reteta: inghetata pe bat din salata de fructe:

 

Tu ai vreo dependenta de dulce?