Cobai la Christine Valmy

Cobai la Christine Valmy

Nu e floare la ureche sa fii cosmeticiana, o spun celor care desconsidera meseria asta. Fata in halat nu s-a specializat in stors cosuri, face o treaba mult mai complexa. Asta am inteles stand intinsa pe unul din cele 10 paturi asezate in salonul de practica al cursantelor de la Christine Valmy.

 

 

Model de curatenie, salonul este deschis, ironic as spune, fix in mijlocul Lipscaniului. Asa se face ca din camera plina de sticlute cu lotiuni si fiole mai mult sau mai putin mirositoare, ochii iti cad deasupra gropii de gunoi improvizata intre doua cladiri vechi.

 

 

 

Aici isi fac mana, cum spun ele, zi de zi 10 fete care stiu de la A la Z ce se intampla cu tenul tau, de ce sufera si in special, cum poate fi tratat. O astfel de pregatire elima orice suspiciune de amatorism.
Orice evolutie are si un inceput. Si al lor e aici, in salonul tapetat cu oglinzi cu batrane ridate drept modele. Va dati seama ce bucurie pe prietena mea cand am acceptat sa vin la masaj facial. Asa prospatura cu ten intins n-a mai prins de mult, dupa cum mi-a recunoscut.

 

 

 

La salon nu e criza de modele. Desi nu multe si-ar incredinta chipul unor necunoscute fara diploma, balta-i plina de peste. Asa se face ca pe coridoare se inghesuie batranele care fie vor sa isi faca o coafura noua, fie o pedichiura, fie un masaj. Se gasesc de toate pentru toti. Pana la urma it’s a win-win situation. Cosmeticienele au modele, cobaii nu platesc.

 

 

 

[next]Un masaj facial duce aproape spre doua ore. Timp destul pentru a afla ca am ten cuperotic si risc sa nu imbatranesc frumos. Din fericire exista si o solutie, mi-a spus prietena mea, fara nici o aluzie la o plasare de produs.
Crema de castane ma va ajuta sa evit vasele de sange care ameninta sa mi se sparga in obraji. In plus, pentru ca am ajuns la venerabila varsta de 24 de ani se pare ca trebuie sa imi dau cu crema pe fata. Indicat ar fi o crema ecran total, am mai aflat.

 

 

 

Nu va imaginati ca m-am abandonat starii de dolce far niente, fix in mijlocul zilei cand toti erati la birou. Am avut partea mea de chinuri. Sub o lupa cu halogen nasul, barbia si fruntea mi-au fost framantate, ciupite si stoarse intr-un mod asemanator cu tortura. Prietena mea a spus insa ca exagerez si chiar si asa nu m-am cumintit pana nu m-a amenintat ca ma trimite pe Lipscani cu fata acoperita de o crema bej, urat mirositoare.

 

 

 


Am aflat ca era vorba de elastina, o solutie extrasa din piele de vaca.
In consecinta ma gandesc in gluma ca avem vite pentru lapte, pentru carne si pentru elastina. Asta ar fi o afacere.

 

 


Dupa creme peste creme, o lotiune dubios denumita X si plasarea sub un jet de vapori fata mea arata mai bine ca niciodata. Nu este deloc tumefiata in urma luptei cu comedoanele, asa cum se intampla decat ma apuc de sportul asta extrem prin baie. Este ferma, curata si luminoasa.

 

Pentru ca merit, nu-i asa ?