« Que suerte mas triste es la mia ! » murmur cu ochii umflati de plans dupa defunctul adevar si incerc sa invat sa traiesc fara sprijinul tabletei zilnice de ciocolata. Cand ma gandesc ca simpla vedere a patratelului mic, dulce si maroniu imi starnea entuziasmul prin cele mai ascunse colturi ale corpului, ma intristez si mai tare. Cu ce imi mai ademenesc eu serotonina prin glande ? Ce firimituri dulci mai presar pe nervurile mele sensibile si ce giumbuslucuri mai trebuie sa fac pentru a-mi gasi bunadispozitie atunci cand se ascunde si tace malc la orice strigare de-a mea ? Mi se pareau fascinanti cercetatorii inainte, ce mai, vroiam chiar sa devin unul, insa acum ii urasc din tot sufletul meu privat de bucuria ciocolatei topite pe limba. Ii urasc pentru ca au ajuns la concluzia ca ciocolata nu te face sa vibrezi de placerea in fata vietii ci dimpotriva, te arunca intr-o depresie slinoasa. Iar acum am o dilema : eram happy-happy / joy-joy datorita autosugestie sau a patratelului minune ? Ca unii cercetatori zic ca ar fi asa, iar ceilalti mai sceptici trag de mine in partea cealata a raspunsului. Asa ca in timp ce unii vad in consumul de ciocolata leacul depresiei, alti specialisti se jura ca tocmai din cauza asta te bosumfli mai abitir. Cu paleta asta de pareri detaliate si argumentele care curg fluviu imi ramane sa aleg ce imi convine. E convenabil daca ma gandesc mai bine. Cand simt ca ma scufund in butoiul cu melancolie bag repede o ciocolata si autosugestie imi ridica nivelul de serotonina din sange la cote maxime. Cand vreau sa slabesc ma tin departe de ciocolata gandindu-ma ca un singur patratel ma afunda in depresie. La voi cum functioneaza ? Distribuie articolul pe: