Atat de mult pret se pune pe aceasta lipsa a E-urilor, incat lipsa lor in sine a devenit o chestiune de marketing. Producatorii disimuleaza E-urile, postand denumirea substantei pe lista de ingrediete, postand etichetari atractive ca: “fara coloranti, fara conservanti”, dar in lista de ingrediente gasim arome identic naturale, acidifianti, emulgatori. Astfel, pentru a-ti alege un produs “natural” trebuie sa stii la fel de multa chimie precum prietena mea, cercetator stiintific si doctorand in domeniu. Ei bine, in mod sigur nu toti stim atata chimie. Pe de alta parte, am devenit atat de constienti de substantele nocive, incat am inceput sa vedem un pericol in tot ce ne inconjoara si are denumiri precum “di-hidroxi…”, incat uitam ca, totusi, tot ce ne inconjoara este chimie iar un mare procent din substantele naturale din ceaiuri, uleiuri, alimente si din propriul corp se numesc “di-hidroxi… “. Se vorbeste atat de mult despre E-uri incat am uitat ce inseamna de fapt. In fond, aditivi alimentari sunt si sarea si coaja de lamaie sau praful de copt dintr-o prajitura de casa. Aditivii alimentari se adauga intentionat in timpul procesului tehnologic, fie ca e vorba de procesarea, prepararea, tratarea, impachetarea, ambalarea, transportul sau stocarea unui aliment. Ei afecteaza caracteristicile alimentului la care se adauga. Este vorba de orice substanta care nu este consumata ca un aliment, care luata singura are sau nu valoare nutritiva.