Cantarirea de dimineata

Cantarirea de dimineata

 Naiba stie si acestia cat de grei sunt. Si cu toate acestea nu ma cantaresc foarte des. Am nevoie de un anumit curaj. Nu de alta, dar acum vreun an si ceva am uitat ca am cantar. Si am trait linistita si fericita pana m-am urcat pe el. Linistita si fericita pentru o lunga perioada de timp, iar apoi, buf, realitatea. De la 54 de kg sarisem usurel la 57. Stiu ca nu este o tragedie. Si nici nu am facut vreuna la momentul respectiv.

 

Doar mi-am spus – mai sa fie, s-a stricat cantarul. Pantalonii inca intra pe mine. E drept ca un pic mai greu. Dar deh, m-am dat cu crema. Si poate ca si in jurul burtii nu mai stau as ape roze. Dar cine stie ce oi fi mancat. Explicatii se gasesc mereu. Fac pariu ca in cazul vostru este la fel. Si tot astept ca aceste kg sa se duca de la sine. Pana la urma nu fac excese. Doar mananc ce am chef. Si am cam renuntat la sport. Vara transpiri ingrozitor, mai bine te abtii. Doar nu lucram in constructii, nu putem justifica un aspect naclait.

 

Oricum, ideea este ca daca nu am facut nimic special ca sa se puna la fel de bin ear putea sa si dispara. Fara vreun efort. Nu ma vad facand ceva atat de enervant precum urmarirea caloriilor sau a combinatiilor de mancaruri. O viata am si eu! Cu mare neliniste m-am urcat pe cantar cam la o saptamana dupa observarea nenorocirii. Hm… kg in plus tot acolo erau, nici gand sa dispara inapoi din zarile incerte de unde au aparut.

 

Si am avut grija si sa renunt la surplusul de… hm… ingrasamant natural. Na, ca am facut si un joc de cuvinte, desi numai de asta nu imi arde mie cand va scriu aceste randuri. Si nici nu eram in perioada lunii numita eufemistic de companii – perioada in care sunt mai feminina (adica mai grasa, pentru ca se stie ca atunci ai cateva kg in plus). Ei bine, oroare, tot pe la 57 ma invarteam. Ba chiar cu cateva sute de grame in plus! Acum cand intru in baie aproape ma enervez. Evit cat pot sa ma uit la cantar.

 

Si el ma asteapta acolo, insinuant, ca o permanenta invitatie sa las comoditatea si sa ma apuc de o dieta. Sau o fi numai o faza si pot sa traiesc linistita in continuare?