Cum se manifesta de fapt? Persoanele anorexice nu reusesc sa se vada asa cum sunt ele in realitate: cu formele si greutatea lor reala. Se percep dismorfice, adica mult mai grase decat sunt. Ele se vad altfel decat le vad ceilalti si sufera un stress uneori insuportabil, generat de faptul ca nu se pot accepta asa cum sunt. Daca ai pune o persoana anorexica sa se deseneze ea se va desena ca un balon umflat pana la maxim desi realitatea nu arata deloc asa. Persoanele cu anorexie continua sa creada ca sunt supraponderale chiar si atunci cand devin extrem de slabe si ajung sa fie foarte bolnave sau aproape de moarte. De cele mai multe ori dezvolta obiceiuri de a manca foarte caudate, refuza sa manance in fata altor oameni, ascund si arunca mancarea, mint ca au mancat. Uneori chiar pregatesc mese copioase pentru altii si ele refuza sa manance din mesele pregatite. Un membru al familiei are anorexie Daca aveti un membru in familie cu o astfel de problema trebuie sa acordati mult suport. Trebuie sa fiti pregatit/a pentru refuz si chiar furie. Un psihoterapeut poate sa ajute persoana draga voua sa scape de aceasta tulburare. In vindecare principala tehnica psihoterapeutica merge pe : acceptare de sine sip e constientizarea propriului corp Simptome in anorexie Sunt multe simptome: sladerea in greutate care e in total dezacord cu varsta. normalitatea greutatii si dezvolta firesti a corpului, disparitia menstruatiei consecutive de 3 ori, refuzul de a manca in public, anxietatea, respiratie grea, obsesia ingrasarii. Diferenta intre anorexie si bulimie Cele doua tulburari de alimentatie se intalnesc de obicei impreuna Daca anorexia este o modificare de schema corporala, bulima este un comportament obsesiv-compulsiv in care persoanase pedepseste mancand, apoi se simte vinovata, vomita pentru a da afara tot ceea ce a mancat. Poate o persoana anorexica/bulimica sa-si rezolve problema cu ajutorul psihologului? Daca anorexicul constientizeaza ca este anorexic si vrea sa se vindece de aceasta problema, poate sa o fac, dar cu mult efort, numai prin psihoterapie. Dar foarte putine persoane sunt in stare sa recunoasca faptul ca au o problema. Mai degraba bulimicii vin la psihoterapie si intr-adevar dau rezultate foarte bune. Bulimicul oricum realizeaza ca are problema, pentru ca nu se poate stapani sa nu manance. Bulimicul mai degraba constientizeaza ca are o problema, pe cand anorexicul se poate simti bine la 30 de kg la 1.70. Problema poate sa apara in momentele in care nu se mai poate ridica din pat sau este fortat de catre familie sa vina la medic. Sfaturi pe care le puteti oferi Este important mediul in care traiesc si familia (atitudinea parintilor) Unei adolescente slabe, sub limita normala, i se poate spune "vai ce draguta, ce finuta esti" si astfel i se poate intari simptomul. Copilul se obisnuieste sa fie in centrul atentiei atat timp cat i se spun aceste lucruri, insistandu-se pe ideea de fragilitate. Bulimia si anorexia sunt de multe ori asociate cu probleme psihologice ce tin de control. Dorinta de a-ti controla corpul dincolo de limite, mai ales in contextul in care exista o presiune exterioara puternica sau un mediu familiar foarte sever, din care bolnavul simte ca nu poate sa evadeze. Foarte important este ca orice persoana sa-si stabileasca o identitate proprie si sa nu se lase influentata excesiv de mult de cei din jur. Daca nu stii cum esti, daca te ghidezi numai in functie de ceilalti este normal sa ajungi la astfel de dezechilibre alimentare. De obicei cazurile acestea se rezolva cu psihoterapie. E ca un cerc vicios. Conteaza foarte mult daca persoana cu probleme – anorexicul/bulimicul – are pe cineva aproape care o iubeste. Iubirea este extrordinara si da un echilibru problemelor. Foarte important pentru bulimic este sa-si constientizeze simptomele: sa vada care sunt orele la care mananca, care sunt cantitatile pe care le mananca, sa constientizeze ce mananca si de cate ori vomita; sa vada unde si cum poate interveni singur; sa o ia treptat si, cel mai semnificativ lucru este sa nu mai vomite. Continuarea, maine!