Ceea ce nu stii probabil, este faptul ca se ocupa si de PR la Irish&Music Pub, si ca de fel este fost jurnalist. Noi am considderat ca nu poate contesta nimeni talentul de bucatar al lui Andrei , asa ca am vrut doar sa aflam de la un maestru in ale bucataritului cum a pornit totul, in templul sau, printre tigai si farfurii, ce-ti trebuie ca sa-ti faci un blog gastronomic, dar si care sunt preferintele sale in materie de mancaruri. Dietetik: Iti amintesti cand ai gatit prima oare? Si ce anume? Andrei Crivat: Prima – prima oara, adica prima mancare relativ comestibila iesita din mainile mele, a fost o omleta. O omleta cu bacon, cascaval, rosii si ceapa verde. Eram student si am facut omleta asta de foarte multe ori, dat fiind ca nu stiam sa fac nimic altceva, nici macar cartofi prajiti. Insa prima mancare gatita, cu care consider eu ca am inceput sa gatesc, a fost o friptura din pulpa de porc, la cuptor, pe pat de legume. O reteta a mamei mele, de care mi s-a facut foarte pofta la un moment dat – si am zis sa incerc. Si mi-a iesit 🙂 D: Ce anume iti place sa gatesti cel mai mult? Exista vreo reteta pe care nu ai incercat-o pana acum? Si ce mancaruri iti displac AC: Imi place sa gatesc multe lucruri. Preferatele mele sunt retetele asiatice cu pui, pentru ca descoperi in banala carne de pui arome si gusturi nebanuite. La fel de mult imi place sa prepar peste in diverse feluri. Sigur, sunt probabil milioane de retete pe care nu le-am incercat pana acum. Universul culinar este infinit. Insa, de obicei, cand vad/citesc despre o reteta si mi se pare interesanta, mi se pune pata s-o incerc si eu. Unele imi ies, altele nu 🙂 Nu-mi place mazarea defel, asa cum nu-mi plac dovleceii – nu stiu de ce. Spanacul, pe de alta parte, imi place foarte mult, dar nu-l pot manca. Am un fel de alergie si mi se face foarte rau de la el. D: Care-s instrumentele gastronomice de care nu te poti lipsi? AC: De obicei, daca n-am sculele mele la dispozitie, incerc sa ma adaptez la ce am in jur. Mi s-a mai intamplat sa gatesc in bucatariile prietenilor si sa n-aiba un anume fel de tigaie, sau sa n-aiba un mojar sau mai stiu eu ce. Incerc sa improvizez, in cazuri din astea. Dar mi-e mult mai confortabil cand mai am la dispozitie tigaia mea antiaderenta (e o tigaie mare si inalta), sau tigaia mea grill, pentru ca sunt obisnuit cu ele, stiu cat de repede se face o mancare in ele – stiu la ce sa ma astept de la ele. D: De unde vin toate ideile pentru retetele tale? Cat la suta este imaginatie ele? AC: Oh, ideile mele… vin de peste tot. Citesc o multime de bloguri culinare, o multime de carti cu retete si despre diverse feluri de bucatarii. Cand vad o reteta care mi se pare interesanta, incerc s-o fac. Asta si pentru ca sunt foarte, foarte pofticios. Alteori pur si simplu imi imaginez ce bine ar merge niste lucruri impreuna. Imi imaginez atat de tare, ca-mi fac pofta singur si n-am liniste pana nu incerc 🙂 D: Ce sfat i-ai da unui tanar pasionat de gastronomie, care vrea sa intre in blogosfera sisa-si faca blog gastronomic? Care este condimentul ce nu trebuie sa-i lipseaca unui blog gastronomic, pentru a fi citit de cat mai multi romani? AC: Eu cred ca ingredientul absolut necesar pentru un blog gastronomic e pasiunea. Trebuie sa-ti placa sa gatesti, sa-ti placa sa imparti cu altii reusitele (si esecurile) tale culinare. Restul vine cu vremea, cu studiul si cu exercitiul 🙂