Doamnele, spre exemplu, pot trai cu niste solduri mai late, sani prea mici sau prea mari, aripioare, dar burta… burta! Burta este cosmarul omniprezent al zilelor si noptilor noastre. Si al meu (nu credeam c-o sa spun asta!). Glumim, glumim dar se pare ca multa lume sufera de un asa-zis sindrom al depozitarii regionale a grasimii. Mai precis, desi fiecare om inmagazineaza grasime pe toata intinderea corpului, aceasta depunere de grasime este evidenta intr-o anumita zona a corpului. Daca ne gandim bine, e chiar zona pe care o lucram mereu la sala in speranta ca o vom modela. Aceste zone cu probleme sunt influentate printre altele de hormonii fiecaruia. Locul unde depozitezi grasime cu precadere este determinat de nivelul anumitor hormoni din corpul tau. Un anumit hormon in exces determina aparitia depozitelor adipoase in zona abdominala, un altul pe solduri si tot asa. Uneori problema este o combinatie de hormoni-problema! Pe mine azi (si pe tine, indirect, citind acest articol) ma intereseaza modul in care este generata pernita de pe burtica. A fost la moda in ultima vreme in lumea fitness-ului dezbaterea relatiei dintre un hormon numit cortisol (produs de glandele suprarenale) si grasimea abdominala. Pe scurt, cu cat ai un nivel mai ridicat al cortisolului, cu atat mai multa grasime in regiunea abdominala. Urmand acelasi rationament, e de presupus ca, daca ai o burta generoasa, ai un nivel crescut de cortisol. Nivelul ridicat de cortisol are si alte consecinte negative, dar care nu intereseaza in articolul de fata. E suficient sa ne gandim ca faptul ca nu esti atat de zvelta la mijloc se datoreaza (si) cortisolului. Ideal ar fi, in acest caz ca, in loc sa suferi in tacere, sa incerci sa scazi nievlul cortisolului si, in consecinta, sa reduci din grasimea abdominala. Oricum, asta e o treaba foarte grea, asa cum vom vedea ceva mai jos. Exista chiar pastile de slabit care se lauda ca diminueaza nivelul de cortisol din organism. Chiar daca ar functiona (nu, nu merg), trebuie sa intelegi ca nu pacalesti o chestie asa de complexa cum e cortisolul cu o pastiluta amarata. Oricum, chiar si fara asta, nu ar fi mai tentant sa gasesti o solutie mai putin costisitoare? O solutie care sa si arda grasimea deja existenta? [next]S-ar putea sa mearga sa folosesti un anumit hormon ca sa combati efectele altuia. Problema cea mare e sa depistezi care e hormonul ala minune de care ai nevoie. In cazul cortisolului, antidotul este… hormonal de crestere (asta ca sa te scutesc de ceva search pe google). Hormonul uman de crestere este produs de glanda pituitara si, printre altele, este responsabil cu (cum altfel :D) cresterea. Si, ce ne intereseaza pe noi, reduce concentratia de cortisol din organism. In termini simplisti, ca sa combati cortizolul trebuie doar sa fabrici hormone de crestere. Nimic mai simplu. Te hotarasti, meditezi putin si gata! Ei, hai ca nu mai rasucesc cutitul in rana. Nu e deloc simplu dar exista si o veste buna. Se pare ca exista anumite tipuri de antrenament care ajuta la producerea hormonului de crestere. Indirect, ce-i drept, dar functioneaza. In principiu, organismul produce hormon de crestere ca raspuns la anumiti stimuli. In cazul antrenamentelor de care vorbeam mai sus, acest stimul este acidul lactic, un deseu metabolic produs de organismul tau in timpul exercitiilor fizice. Daca exersezi intr-un anume fel, vei reusi sa produci mai mult acid lactic, ceea ce va mari spectaculos nivelul de hormon de crestere eliberat de organismul tau obosit (la propriu). Acest nivel crescut de hormon de crestere va combate nivelul mare de cortisol. Si, cum e deja evident, te ajuta sa si arzi (enorma) masa de graisme care si-a facut cuib in mijlocul tau. Desi acidul lactic se produce cand exersezi cam orice tip de exercitiu intens, exista niste exercitii mai neobisnuite care chiar determina organismul sa produca mai mult acid lactic decat alte exercitii. Se numesc (cat exercitiu de imaginatie!) “lactic acid training” si se bazeaza pe ridicari si coborari rapide. Acidul lactic este produs mai ales in fazele concentrice (ale ridicarilor, numite si pozitive) dintr-un exercitiu, si mai putin in fazele excentrice (care implica faza de coborare dintr-un exercitiu, numite si negative). Ca sa optimizezi nivelul de acid lactic eliberat in timpul exercitiilor, este deci suficient sa pui accent pe partea pozitiva a exercitiului, eliminand pe cat posibil partea negativa. Concret, la fiecare repriza, trebuie sa ridici cam in 4 secunde si pe urma sa lasi greuutatea sa coboare foarte repede dar evitand posibilitatea accidentelor. In cazul genuflexiunilor cu greutati (nu stiu cum sa le numesc altfel), te lasi repede in pozitia de jos si apoi te rdici lent in picioare, ridicand greutatile deasupra capului in 4-6 secunde. [next]Exercitiile a caror faza concentrica a fost extinsa in acest fel vor avea drept rezultat o cantitate impresionanta de acid lactic, ceea ce va determina ca organismul tau sa produca niste cantitati impresionante de hormoni de crestere. In ultima instanta, asta te va ajuta sa lupti impotriva unui nivel ridicat de cortisol si impotriva tesuturilor adipoase din zona abdominala. Daca nici asta nu ti se pare credibil sau demn de atentie, retine insa ca “lactic acid training” este in sine o metoda excelenta de slabit per ansamblu, deci merita putina atentie si credit macar pentru asta daca nu pentru altceva.