Supa la plic a fost la un moment dat singura masa calda luata in jumatate de an. Lucram de dimineata pana seara, toata ziua pe teren, cine sa mai apuce sa bage ceva in gura in tensiunea de atunci ? Cine sa poate murmura macar : “adio, semipreparate!” ? Avand de ales intre hamburgeri si supa la plic imi imaginam ca alegand-o pe cea din urma imi protejez mai mult sanatatea. Iluzii desarte ! Praful colorat cu E-uri lasa dare inimaginabile pe cana, de nu-mi mai venea sa ma apropii de ea sa o spal. Asa ca am inceput sa ma intreb ce se afla in lichidul magic. Sintagma “crede si nu cerceta” nu se aplica aici decat indolentilor. Cercetati si veti vedea ce v-ati bagat pana acum in corp din proprie initiativa. Colorantii si aromele artificiale stau la baza prafului din care odata bagat in apa iese supa minune. Nu mai vorbesc despre sarea si grasimile hidrogenate care cresc riscul aparitiei bolilor de inima sau a obezitatii. Sarea asta pacatoasa ma ajuta sa ochesc din prima o femeie care se hraneste cu supa la plic. Sarea retine apa in tesuturi si in timp pielea are aspect de coaja de portocala. Asa ca daca vreti sa scapati de celulita nu o faceti in nici un caz mancand semipreparate. In plus un alt inconvenient al acestui tip de alimente il constitue faptul ca sunt pline de vitamine si minerale sintetice. Date fiind faptele nu-mi ramane decat sa va sugerez sa va lasati de supa la plic. Macar treceti pe iaurt, eu asa am facut.