Ingredientele de baza Orezul – este alimentul cel mai comun, indiferent de zona Indoneziei, sau de etnicitatea populatiei; este gatit in asa fel incat sa poata fi folosit si la mancarurile sarate, si la cele dulci; se cultiva pe tot teritoriul Indoneziei; este servit fiert, la aburi, prajit, si se face chiar si vin din el; Sosul de alune (bumbu kacang) – este un ingredient omniprezent la masa, ca garnitura sau ca mirodenie pentru mancarurile principale; alunele au fost introduse in secolul 16 de catre navigatorii portughezi, care le-au adus din Mexic; sosul de alune este cel mai complex, dintre toate tipurile folosite in lume, gratie folosirii adiacente a mai multor mirodenii in alcatuirea finala: zahar de cocos, usturoi, ceapa verde, ghimbir, suc de lamaie, sare, piper, sos de soia si chiar apa; Carnea – vita, puiul, capra, oaia si rata sunt principalele tipuri de carnuri consumate de indonezieni; fiind cea mai mare tara musulmana a lumii, carnea de porc este interzisa; carnea este fripta sau gatita la foc mic, in cele mai multe cazuri; Pestele – apa din abundenta (ocean, lacuri, rauri) a facut ca productia de peste si de fructe de mare sa fie mereu indestulatoare in Indonezia, in special crevetii, care sunt folositi de la frigarui pana la mancaruri principale; pestele se consuma insa aici si uscat; Indonezia are cea mai mare densitate de restaurant pescaresti din lume; Legumele – intr-un sol bogat si vulcanic, soia domina piata vegetalelor, urmata de varza, ceapa, cartofi, cartofi dulci, vinete, morcovi, conopida, broccoli, salata, mazare, porumb, usturoi, ceapa verde, ardei grasi, praz sau telina; intr-adevar, bogatia legumelor si a vegetalelor face din Indonezia un paradis pentru vegetarieni, care au oricand la dispozitie alimente proaspete si sanatoase; Fructele – se spune ca putine tari in lume pot concura cu abundenta de fructe din Indonezia; acestea fac parte din dieta regulata a indonezienilor; nu se servesc doar proaspete, ci sunt folosite si pentru a se prepara din ele mancaruri sarate, alaturi de carne; nucile de cocos si bananele sunt cele mai intalnite fructe, insa exista altele mult mai exotice, aproape necunoscute lumii vestice, cum ar fi jackfruitul, rambutanul sau durianul; Feluri renumite de mancare Satay – celebrele frigarui recunoscute in toata lumea isi au originea in Indonezia; spre deosebire de alte tipuri de frigarui din lume, cele satay se diferentiaza prin faptul ca sunt marinate si condimentate in principal cu turmeric (curcuma), care da culoarea galbena specifica; satay sunt facute din carne de vita, oaie, pui, vitel, creveti sau chiar burta de vita si, uneori, porc (in Bali); se servesc alaturi de sos de alune iute; Rendang – reprezinta o mancare elaborata, gatita timp indelungat la foc mic; consta din carne de vita (in principal, insa mai poate fi facuta si din carne de pui, rata sau oaie) gatita in lapte de cocos si mirodenii (ghimbir, chili) pana cand carnea absoarbe tot lichidul; se serveste alaturi de orez si poate fi consumat chiar si dupa o luna de la data producerii; Tumpeng – este o specialitate folosita in special la sarbatori si reprezinta orez adunat in forma de con, cu ajutorul unei forme conice din bambus (care semnifica muntele) si inconjurat de diferite alte specialitati indoneziene: legume, pui prajit, vita in sos de soia, omleta, creveti prajiti; Gado-gado – este cea mai cunoscuta salata indoneziana, stropita cu sos de alune dulce si iute; poate fi alcatuita din varza, morcovi, castraveti, cartofi fierti, oua fierte si tofu; Nasi Goreng – reprezinta orez prajit in tigaie (wok) si servit alaturi de oua, creveti sau salata verde; Mie Goreng – sunt taietei (noodless) galbeni prajiti impreuna cu ceapa, tofu, rosii sau oua; [next]Bauturile bucatariei indoneziene De departe, laptele de cocos (santan) este cea mai populara bautura adiacenta meselor in Indonezia. Nu numai ca se foloseste major pentru prepararea mai multor tipuri de mancaruri, asa cum s-a vazut, dar si majoritatea dulciurilor au la baza laptele de cocos. Exista doua tipuri de lapte de cocos folosit in bucataria indoneziana (totul depinde de cantitatea de apa folosita in alcatuirea lui finala): unul cu o consistenta subtire, utilizat pentru supe, si unul mai gros, utilizat pentru mancarurile cu carne sau pentru dulciuri. Si un inedit pont: laptele de nuca de cocos tanara, nematurizata, este folosit de indonezieni ca masura de prim-ajutor in cazul consumului de alimente alterate, care pot provoca intoxicatii; In afara lapteului de cocos, o alta bautura traditionala, de aceasta data alcoolica, este vinul obtinut din orez. Si berea se produce, in urma cultivarii hameiului, insa consumul nu este ata de popular. In fine, ceaiul este omniprezent, in special in regiunea Java, una dintre cele mai mari producatoare de ceai verde ale acestei tari. Inedit despre bucataria indoneziana – Indonezienii sunt, in mare majoritate, musulmani, si nu consuma carne de porc. Exista insa o exceptie: celebra localitate Bali, cea mai cunoscuta destinatia turistica a Indoneziei. Aici, peste 90% din populatie consuma carne de porc, gratie faptului ca religia musulmana nu a patruns atat de mult; – Spre deosebire de majoritatea altor bucatarii internationale, in cea indoneziana masa principala a zilei este cea de la pranz; deobicei, familiile nu se aduna impreuna la masa, fiecare membru mancand atunci cand are timp; indonezienii nu folosesc deloc betigasele, ci fie mana dreapta, fie lingura; – Insula Maluku este considerata paradisul condimentelor, fiind teritoriul cu cea mai mare concentratie de mirodenii diferite de pe tot globul; CONCLUZIE: Bucataria indoneziana se bucura de avantajul situarii tarii intr-o zona tropicala, care face ca abundenta produselor proaspete sa nu lipseasca nicicand. Locuitorii celor peste 6000 de insule care alcatuiesc Indonezia au reusit prin folosirea cu inteligenta a orezului, a sosului de alune si a laptelui de cocos sa formeze o bucatarie gustoasa, creativa si sanatoasa, cu posibilitati nelimitate.