Dietetika: De ce gatesti, domnule Copolovici? Viorel Copolovici: Gătesc pentru că îmi place foarte mult chestia asta ÅŸi mă distrez de minune dirijând oale, crătiÅ£i ÅŸi ingrediente. În plus, mâncarea bine gătită e unul dintre motivele cele mai sincere de bucurie pentru cei din jur. "Cum arată, cum miroase, ce gust are" este un trio senzorial căruia prea puÅ£ini îi rezistă, iar eu mă străduiesc să nu-l transform într-o dezamăgire pentru aceia care ajung să guste din ceea ce gătesc eu. Da, gătesc pentru că îmi place să văd oameni fericiÅ£i în jurul meu. D: Mai ramane timp si de altceva sau, gata, suntem bucatari? V: Nu sunt bucătar pentru că nu am studii de specialitate, nu am lucrat niciodată într-un restaurant ÅŸi abia de curând am avut ocazia să gătesc pentru zeci de oameni. Deci mai degrabă aÅŸ zice că sunt un individ care are ocazia să-ÅŸi satisfacă o pasiune ÅŸi s-o transforme treptat într-o ocupaÅ£ie zilnică. Sigur că mai rămâne loc pentru o mulÅ£ime de alte treburi. Sunt partener activ în Bakemono Publishing & Development, în portofoliul căreia mai deÅ£in un site de conÅ£inut (Hohoscop.ro) ÅŸi unde voi mai dezvolta alte proiecte online. Pe alt plan, cu Ratatouille Management, propria mea întreprindere, produc pachetele IVR (Interactive Voice Recording) în limbile română, engleză ÅŸi maghiară ale unui important operator de telefonie mobilă ÅŸi intenÅ£ionez să extind acest tip de activitate pe pieÅ£e străine. Este o nişă foarte interesantă, mai ales în perioadele de criză. Tot cu Ratatouille ofer ÅŸi servicii de consultanţă în comunicare. Åži n-aÅŸ încheia capitolul ăsta fără să amintesc muzica, o altă pasiune mai veche pe care abia anul ăsta am început s-o "hrănesc" mai serios. Studiez canto ÅŸi tehnici de emisie sonoră cu Decebal Stan, la Rock School, ÅŸi fac parte dintr-unul dintre proiectele muzicale ale ÅŸcolii, alături de Dorin Boerescu (prietenul ÅŸi partenerul meu de afaceri), Călin RotăruÅŸ (ÅŸeful Arbo Interactive) ÅŸi alÅ£i doi "ÅŸcolari". "Gătitul acasă e sigur, e relaxant, e creativ, e rewarding. Gătitul cu prietenii sau cu oameni cu care împarÅ£i interese comune e deja aproape un spectacol." D: Spune-mi despre pranzul din Caserola. De ce, cum si incotro. V: "Prânzul din caserolă" este forma pe care am dat-o poveÅŸtii culinare. Este un concept lansat pe blogul meu la începutul anului, o idee care s-a bucurat de simpatie ÅŸi care a fost primită foarte bine de la bun început. Sigur că ne place să mâncăm la restaurant, sigur că ne place să socializăm la masă, dar vine un moment în care parcă Å£i-ai dori să ÅŸtii mai exact ce conÅ£ine farfuria din care mănânci, cum a fost preparată mâncarea ÅŸi aÅŸa mai departe. Dacă treaba asta intervine ÅŸi pe fundalul unei dorinÅ£e mai vechi de a crea, de a le face oamenilor din jurul tău câte-o bucurie gustoasă din când în când, răsplata este cu atât mai mare. Gătitul acasă e sigur, e relaxant, e creativ, e rewarding. Gătitul cu prietenii sau cu oameni cu care împarÅ£i interese comune e deja aproape un spectacol. Reîntâlnirea cu Dorin Boerescu, pe care-l ÅŸtiu de vreo zece ani, a însemnat, printre altele, ÅŸi mai multă încredere în conceptul meu ÅŸi în direcÅ£ia bună pe care mi-aÅŸ fi dorit s-o urmez din punctul ăsta de vedere. El ÅŸi Orlando Nicoară, care la un moment dat mi-a sugerat să fac un site separat pe teme gastronomice (pe vremea când totul se întâmpla pe blogul personal) mi-au dat încrederea ÅŸi sprijinul de care am avut nevoie ca să insist ÅŸi să perseverez pe tema asta. "Office Tour" este o primă modalitate prin care fac ca o parte dintre bunătăţile care apar pe site să ajungă ÅŸi în farfuriile cititorilor mei. Mergem în birourile companiilor implicate în comunicare ÅŸi nu numai, gătim pe loc ÅŸi le oferim o mostră din ceea ce înseamnă "Prânzul din caserolă" dincolo de ecranul monitorului. Drumul din viitor al "Prânzului…" e destul de lung, ÅŸtiu acum destul de exact cum arată, dar îÅ£i propun să discutăm despre asta la momentul potrivit. D: Aici ma gasesti :-). Acasa cine face mancare? V: Bucătăria este sanctuarul meu. Sigur, e o exagerare, dar ÅŸtiu cel mai bine unde-mi sunt toate cele de care am nevoie ÅŸi cât mă pot întinde, în funcÅ£ie de spaÅ£iu. SoÅ£ia mea, Anca, găteÅŸte rar în primul rând pentru că nu prea are loc de mine. Face mai degrabă dulciuri ÅŸi, ai să râzi, e mult mai precisă ÅŸi mai "tehnică" decât mine. Marele ei supliciu, însă, este dezastrul de după gătelile mele furtunoase, problemă pe care o las pe ea s-o rezolve de cele mai multe ori. D: Care este "the ultimate place" unde ai mancat si unde ar trebui sa mergem neaparat? V: În ultima vreme am scris destul de puÅ£in despre restaurante, în primul rînd pentru că n-am mai ieÅŸit. Poate ÅŸi din lipsă de timp, poate ÅŸi din lipsa unor tentaÅ£ii suficient de mari. Ajung destul de rar să încerc restaurante noi inclusiv dintr-o mare lehamite de servicii proaste ÅŸi mojicii servite de ospătari pe banii mei. Port un mare respect bucătăriei de la Quattro Stagioni (cel vechi) ÅŸi unei părÅ£i din echipa de ospătari. Îmi pare rău că vara asta nu am ajuns "La Parfene", cherhanaua de pe malul lacului Snagov unde mi-a plăcut tare mult anul trecut. Mi-e dor de "Alex", restaurantul unguresc din Sinaia, unde majoritatea mâncăilor destuld e rafinaÅ£i pot avea o experienţă plăcută. Despre toate astea găsiÅ£i referinÅ£e pe "Prânzul…", dar cine n-a mâncat pâine poroaspătă cu salată grecească în Grecia, probabil că mănâncă degeaba orice altceva. D: Dar "the ultimate food" ? V: Cea mai nouă reÅ£etă de limbă de vacă pe care am descoperit-o de curând. Fiartă în mirodenii ÅŸi scăzută în sos de vin dulce, aromat. " În definitiv, dacă noi nu mai descoperim nimic nou, cei ce vin după noi ar trebui să se mulÅ£umească doar cu modele ÅŸi invenÅ£ii prea vechi, prea mult în urma timpurilor pe care le vor trăi ei." D: Daca ar fi sa faci numai si numai ce iti place, cum s-ar desfasura o zi? V: Poate părea destul de anapoda, însă cred că fac din ce în ce mai mulÅ£i paÅŸi în direcÅ£ia asta. Mă trezesc devreme, pe la 6.30. Încep ziua cu scrisul "hohozodiilor", pe care le citesc cu adevărat abia pe la prânz ÅŸi aproape că nu recunosc că eu le-am scris. Apoi editez imaginile ÅŸi textul pentru propunerea zilei pe "Prânzul din caserolă". Uneori mai am ÅŸi altceva de scris, aÅŸa că durează mai mult. Mănânc de dimineaţă pe la 8.30, în timp ce verific pagina din Facebook a "Prânzului", conturile de Twitter ale "Prânzului…" ÅŸi "Hohoscopului", mailuri ÅŸi aÅŸa mai departe. Încerc să ies din casă către birou înainte de zece, îmi văd de întâlniri ÅŸi alte cele până spre seară, când de obicei ies pe undeva sau merg la repetiÅ£ii, la Rock School. Nu gătesc în fiecare zi, ci mai degrabă în weekend. Încerc să nu mă culc niciodată mai târziu de 12.30 ÅŸi prefer să merg mult pe jos. Nu am carnet ÅŸi consider că aÅŸ fi un dezastru la volan. Am făcut ÅŸcoala ÅŸi m-am plictisit teribil, aÅŸa că mi-am spus "un tâmpit mai puÅ£in pe ÅŸoselele patriei". SoÅ£ia mea e "ÅŸoferul" familiei ÅŸi conduce admirabil. D: Ne spui o reteta pentru oameni care apreciaza bunataturile? V: Nu ÅŸtiu dacă ai văzut, pe "Prânzul…" nu prea folosesc cuvântul "reÅ£etă". Îl găseÅŸti uneori din motive practice, oamenii caută "reÅ£ete" pe Internet. Doar că eu nu prea cred în aÅŸa ceva. Nici în viaţă, nici în bucătărie. ReÅ£etele sunt variante verificate de alÅ£ii, pe care eÅŸti tentat să le respecÅ£i 100%. Dacă nu ai tot ce scrie într-o reÅ£etă, preferi să abandonezi treaba. Dacă nu faci totul cum scrie în carte, eÅŸti convins că asta este cauza eÅŸecului ÅŸi ajungi să-Å£i plantezi o ditamai pepiniera de frustrări în propria conÅŸtiinţă. Probabil că singura "reÅ£etă" pe care aÅŸ putea s-o recomand cititorilor voÅŸtri ar fi să-ÅŸi stimuleze creativitatea ÅŸi intuiÅ£ia ÅŸi să le urmeze instinctiv. Sigur că e nevoie de cărÅ£i, sigur că e nevoie de mentori ÅŸi modele, dar numai prin prisma experienÅ£ei, nu ca un drum de urmat cu religiozitate. În definitiv, dacă noi nu mai descoperim nimic nou, cei ce vin după noi ar trebui să se mulÅ£umească doar cu modele ÅŸi invenÅ£ii prea vechi, prea mult în urma timpurilor pe care le vor trăi ei.