In aceasta mini-vacanta ne-am lovit intamplator de multi compatrioti, fiind introdusi in una dintre cele mai frumoase discoteci din Spania, un fost teatru celebru, Eslava, de un angajat roman, Ovidiu, invitati la un pahar de Moet & Chandon de un barman simpatic din Cluj, Dan, si hraniti atat noi cat si masina, la o benzinarie-restaurant de pe aurostrada A2, de cinci romance energetice. O astfel de benzinarie cu restaurant pe autostrada este un loc de trecere, in care poate fi periculos sa lucrezi, in special noaptea. De aceea angajatii in mod normal, sunt barbati. De data asta insa, am fost surprinsa sa aud, intr-o zarva continua a clientilor care umpleau localul la ora pranzului, voci pitigaiate de la casa, de printre mese, din bucatarie, care injurau in romana. M-am simtit brusc, ca in Bucuresti. Nu stiam daca sa le condam pentru limbaj, daca sa le admir pentru cum faceau fata intr-un ritm nebun cerintelor continue de mancare, cafea, bauturi sau benzina si nu m-am putut abtine sa nu fac o comparatie cu un angajat spaniol sau sud-american care ar fi fost infinit mai politicos dar in acelasi timp, mai putin eficient. Cert este ca dupa 1 ora de pauza de condus in aceasta benzinarie din mijlocul Spaniei am vazut cum cinci romance venite de cine stie unde, duceau pe picioare o afacere de zeci de mii de euro fara voie buna, dar cu un ritm de invidiat si cu un rezultat grozav: peste 100 de clienti multumiti de serviciul rapid, de mancarea buna, de masinile alimentate cu benzina…si totul pentru ca nu stiau ce inseamna "mai du-te-n xxx!!!" 😀