Dat fiindu-ti numele nu ma pot abtine sa nu incep cu o-ntrebare abrupta : mananci cu betigase cu tacamuri sau le combini, dat fiind ca esti un Chinez ca tot romanu’ ? La faza cu mancatul sunt cel mai roman dintre romani: imi place sa mananc cu mana. Dar, cum nu e civilizat, folosesc tacamurile. Am si betigase in casa, dar in afara de faptul ca se distreaza piticii mei cand vreau sa le folosesc, in rest nu am nici o legatura cu ele. Alecul meu, insa, e expert. Si nu glumesc, sa vezi cum mananca orez cu betigase… Domnule, de toate se gasesc la tine pe blog, dar trebuie sa recunosc ca mi se pare ca esti cam zgarcit cand vorbesti despre mancaruri. Am cautat eu ce am cautat si am gasit un post in care vorbesti de cartofi cu moare. No, in fata unei astfel de denumiri necunoscatorii de la Bucuresti ridica din umeri si se intreaba cu ce s-o manca asa ceva. Asa ca mai bine spune-ne tu ce sunt "cartofii cu moare" ca poate nu stim ce pierdem. Stii cum e vorba asta mai moderna, mai de haute couture in exprimare ca esentele puternice se tin in sticlute mici? Asa e si cu anumite mancaruri 🙂 Cartofii cu moare sunt o senzatie. Si nu vorbim aici de mancare, ci de intreg ritualul pe care il presupune o astfel de masa. Ma rog, poate ritual e mult spus, ca suna ciudat in acest context, dar… De fapt hai sa iti explic cum e la noi acasa cand facem de astea. Se spala bine-bine cartofii, nu ii decojesti, le dai cateva gauri cu o furculita sau un varf de cutit (ca sa nu explodeze in cuptor si sa se crape urat), ii stropesti un pic cu apa si ii bagi un cuptor. In timp ce mirosul cartofilor in coaja care incepe sa te scoata din minti isi face treaba, piticii mei aseaza masa. Pun farfurii, tacamuri, condimente, unt (obligatoriu unt) si pahare. Paharele sunt extrem de importante pentru ca din ele bem moarea. Moarea este fix zeama de varza murata 😀 Scoti cartofii, care arata rumeni si minunati, pui un pic de unt pe ei si sorbi cate un pic de moare dupa fiecare inghititura. Pfoaiii ce pofta mi s-a facut povestind… Diseara facem cartofi cu moare! Multe si delicioase mancaruri se fac la tine in zona. Ce iti lipseste cel mai mult de cand te-ai mutat la Bucuresti? Mancarurile nu imi lipsesc. Ca doar si aici in Bucuresti se gateste ca si la mine in jdemii de case si pe la restaurante. Ce imi lipseste sunt oamenii aia faini cu care ma asezam, din cand in cand, la masa. Intalnirile alea cu prieteni buni, din copilarie, pentru care gatitul, masa era doar un frumos si foarte apetisant motiv sa ne mai vedem. Ce meniu i-ai face cuiva ca sa il initiezi in specificul gastronomic al zonei in care ai copilarit ? Ioi, aici ar trebui sa predau microfonul lui Adi Hadean, baiamarean de-al meu si el. Dar cred ca v-as innebuni pe cativa de aici cu o mancare la fel de simpla ca si cartofii cu moare. V-as da sa mancati malai cu groshtior. Adica un fel de paine din malai cu un lapte acru prins. Nu va puteti imagina cat de buna e combinatia asta… E drept ca sunt subiectiv, pentru ca am crescut cu asa ceva la bunicii mei din zona Lapusului. Dar cred ca ti-ar place si tie. [next]Chinezu se impaca si cu postura de bucatar ? Gatesti pentru copiii tai si daca da, ce le place cel mai mult sa manance ? Gatesc, cum sa nu gatesc! Si nu pentru ca nu sunt nu stiu ce bucatar (mai bine zis daca vrei sa mananci ce gatesc eu, o faci pe riscul tau :D), ci pentru ca ador reactia copiilor mei atunci cand ma apuc de bucatareala pentru ei. De obieci sambata sau duminica intru in bucatarie. Si de cele mai multe ori ma ajuta si ei cu una, alta. Momente minunate petrecute impreuna cu ei! Daca tot am ajuns la capitolul " Mara si Alecu" spune-ne ce mananca frumosii tai copii ? Scapa la fast-food din cand in cand sau au interzis din start la hamburgeri and company ? Cum sa le interzic asa ceva? Tocmai ei, adeptul filosofiei de viata "gusta tot si apoi vezi tu ce mananci"?! Mai mergem in rare ocazii pe la fast-fooduri de astea, dar pe principiul daca ii ducem noi, nu o sa vrea ei. Pentru ca faza cu fructul oprit functioneaza impecabil la copii. Si daca le dai cate o feliuta din cand in cand din fructul asta, nu li se mai pare cine stie ce scofala. In rest mananca tot ce gatim prin casa. Oricum lucruri usoare, mult peste, multe legume, supe, mai ales alea facute pe taieteii imperiali facuti de bunica sotiei, din Cugir. Apropo, Alecu (la aproape 11 ani) stie sa faca singur tiramisu. Si chiar face ! Esti mare fan rugby, o stim cu totii pentru ca o repeti de cate ori ai ocazia ?. Incurajezi miscarea si in general activitatile in aer liber. Activ stim ca esti in mediul on-line, dar offline, cand totul se reduce la transpiratie si efort fizic, ce faci ? Da, sunt mare, mare fan de rugby. Chiar am avut o experienta interesanta cand am fost in deplasare la Parma cu Stejarii Bucuresti si am vazut inclusiv cum se pregateste meniul pentru jucatori. Interesant! Din pacate, am probleme la ligamentele genunchiului destul de mari si nu mai pot face miscare. Bun, asta nu e o scuza, pentru ca puteam in cei deja 3 ani de cand stiu ca am problemele astea sa ma duc sa mi le rezolv. Asa ca, te rog, daca imi esti prietena, sa ma faci de telecomanda cat mai puternic pe faza asta, ca asa poate ma apuca rusinea si ma duc sa ma operez. Esti bun prieten cu Adi Hadean si mare fan al blogurilor culinare. Crezi ca mai e loc pe nisa asta in blogosfera romaneasca ? Cu ce trebuie condimentat un blog culinar ca sa il citesti ? In orice nisa din blogosfera romaneasca mai este loc suficient. Si nu zic mai mult, ca o sa imi sara lumea in cap ca nu sunt bani si ca asa si pe dincolo. Ca sa citesc un blog culinar esential pentru mine este sa cunosc omul din spatele blogului. Sau un om pe care il stiu personal si stiu ca e bucatar pe gustul meu sa imi arate cu degetul spre un astfel de blog. Altfel nu ma intereseaza. Pentru ca nu te joci cu mancarea, nu poti sa te uiti, cum ar veni, in gura oricui da un copy paste la o reteta. De aiai si ii urmaresc pe Adi Hadean si pe Viorel Copolovici. Pentru ca ii stiu ca oameni si i-am si "gustat" . In fine daca tot am vorbit despre condimente, spune repede care e condimentul tau preferat si de ce. Imi pare rau sa iti stric interviul, dar nu te pot minti: este sarea :)) Stiu, sunt mai prozaic decat coltul mesei, dar asta e adevarul. Daca ratezi o mancare cu sarea, atunci poti sa pui tu pe tata si pe mama si pe toata familia condimentelor si tot un rateu perfect iese. Bine condimentat, desigur, dar rateu.