Uichendist -ul fuge de Bucuresti ca dracul de tamaie din cate mi-am dat seama. Trebuie sa ai totusi un loc in care sa te refugiez in marele oras. In ce crasma te simti ca acasa ? Nu fug de Bucuresti. Chiar deloc. Ma pregatesc sa-l belesc, strada cu strada. In Bucuresti mi-e bine la Violeta pe Batistei. A dracului Violeta! E mic locul, cu WC prin frig. Dar suporti. Ah, si la Clubul Taranului Roman mi-e bine. Vinul rosu ma duce spre zei. In rest, ai senzatia in multe restaurante ca primesti niste resturi de pe la mesele altora pe bani multi. Am observat ca nu cotezi excursiile si nici mancarurile cu stele, margarete cum ne-am obisnuit, ci cu endorfine. Ce cuprinde cotatia asta ? (savoare, gradul de ospitalitate, gradul de aventura)? Domle, caut fericirea. Endorfina, da, ea te face fericit. Ca sa simti endorfina prin singe e musai sa fie mincare – bautura traditionale, curate, proaspete, cearceaful curat, natura cuprinzatoare, statuile-muzeele sterse de praf. Nu-ti trebuie totul pentru a fi fericit. E banal ce spun, dar sigur ai nevoie de a te simti tu insuti uitat de griji, ferit de nervi si gol ca Adam. Endorfina te face sa-ti simti dimensiunile. Mincarea proasta, ciinosenia gazdelor, scirbosenile de tot soiul n-ajuta decit la a omori in tine orice chef, naste fleica la gratar cu cartofi prajiti, un monstru fara noima al uichendurilor tuturor in pensiuni, in paduri, in orase, la sate. Ai facut un concurs pe Uichendist.ro in care le-ai cerut oamenilor sa povesteasca trei zile din viata lor si ai pus miza pentru asta 5 kile de vin Rosu de Recas. Au muscat ? Ce povestiri te-au surprins si cand aflam castigatorul ? Au muscat, au muscat. Saptamina viitoare dau si vinul. Pe mine m-a interesat impartasirea. sa povestesti: si altul sa se simta bine ca-ti calca pe urme. Faci turul culinar al lumii cu tot felul de personalitati pe site-ul tau. Cum ti-a venit ideea ? Vrei sa arati pe unde au avut altii norocul sa umble sau sa-ti impulsionezi cititorii sa isi ridice fundul de pe scaune si sa porneasca in calatoria vietii lor ? Bineinteles: vreau sa-i fac pe oameni sa umble. Ca sa umble e nevoie sa-i pui pe picioare. Ca sa umble e bine sa-i seduci cu bunatati. Omul nu face fortat nimic. Le dau arome. ii mituiesc cu lucruri pieritoare, ori ajung la ele in viata asta ori nu. Incerc sa dau bun gust. In periplul tau prin tara ajungi pe la tot felul de festivaluri. Ai scris de exemplu la Festivalul Tuicii, bucurie mare pentru orice degustator. Ce ti-a placut si ce nu ? La Festivalul Tuicii n-am fost eu, ci un grup vesel de fotografi de la Bucurestiul drag. Deschid portile uichendistului oricui umbla. Mi se pare normal. Calatoria inseamna deschidere, lumea sa se faca mica ca-i prea uriasa. Eu am fost la Malanca, in Crasna-Ucraina. Obicei de Anul Nou, stil vechi. Lumea-i pe strada spectator si mascat. Malanca este grupul de oameni ce fac ursi din paie, din rogoz, tigani cu masti ucigatoare, versete luind in tarbaca viciile satului. Malncistii umbla prin tot satul. Noaptea intreaga. A doua zi se string la primarie si in curtea celui mai bogat om din sat si fac parada glumelor si costumelor. E rai, cu masti, colinda, mincare si bauta. [next]Si-au pierdut festivalurile din originalitate ? Mai pastreaza traditia sau sunt deja transformate iremediabil intr-o chestie comerciala cu manele, fum de mici si mult alcool ? Malanca mea pastra bine traditia. Bineinteles, era ocazie de bauta nesfirsita, de mincarica in exces porceasca, de-a dreptul. Crasna fiind, Ucraina fiind. Era o inocenta a vremurilor. E plin de mici, manele, urit in Romaniaturistica. Si pina la urma micul nu e rau ca sfiriie pe gratar, povestea e unde se pune micul, de ce se cocoseaza valea de fum si manea, de ce PETul e incoronat la fiecare fir de iarba? Ce pierd bucurestenii prin izolarea cvasi-continua in orasul lui Bucur ? Ce poti sa descoperi daca iti iei inima-n dinti si pleci prin tara ?Care este pentru tine locul in care te-ai simtit ca acasa in calatoriile tale si de ce ? Clos De Colombes-intre Neptun si Olimp. Greu de ajuns, Scump. Mincare facuta de frantuzoaica. Vin de Terra Rosa. Incredibil loc. De la restaurante de lux, la pensiuni si gazde ai incercat peste tot mancaruri care mai de care mai gustoase. La ce ti-a ramas gandul, la auzul carei mancari salivezi instantaneu ? Ehe, uite la Tirgu Mures, la Teo mi-a ramas in minte prazul lui facut crema. Asa cum tot la Tirgu Mures e Laci. Piinea unsa cu grasiume si sare grunjoasa. Clos de Colombes? Tot: * Rechin aperitiv, din partea casei. Prima oară cînd mănînc rechin. E vorba de rechin mic, ceva obiÅŸnuit aici, la mare. Rechinul nu-i peÅŸte nobil, cum credeam eu, cel nedus la rechin. Dar la Clos, rechinul era savuros. Greutatea îi era tăiată cu un sos discret de muÅŸtar să fi fost? * cremă de dovleac cu ghimbir, ulei de trufe, parmigiani 20 lei * mini choux umplut cu melci, ciuperci, sos cremos de pătrunjel 30 lei * file vită flambat în coniac, sos de piper, gratin, flan de legume 58 lei * cremă brulee de ceai de tei, limbă de pisică cu ceai verde 32 lei * clătite în Å£uică, cu ÅŸerbet de Å£uică 28 lei In Silistra Bulgaria cirnatul fara nume al lui tanti Sofia din piata de zarzavaturi. O langose in Szentendre. A fi uichendist e un mod de viata. Ce presupune asta si care e motto-ul dupa care se ghideaza uichendistul Eugen Istodor ? Presupune sa pleci pe usa. Sa fii cu ochii in patru. Sa te simti atit de bine incit sa uiti ca esti reporter. Sa inghiti multe prostii, Sa testezi multe posirci. endorfina nu-i usoara. O caut. O caut in felul de a fi al oamenilor. ar trebui sa fie. Doar ne mindrim cu turism, blocam DN1 de atita plecat in uichend. Unde or pleca? eu stiu ce caut. Ei stiu?