Nutritionistul este o specie de om cu totul aparte. In cabinetul lui intalnesti tot felul de oameni. E locul in care oamenii acoperiti de grasimi, mai mult sau mai putin repulsive, vin sa isi gaseasca leacul. La prima vedere am avut un soc, design-ul mi-a amintit brusc de mobila de bucatarie crem in care erau tinute, sub cheie, bomboanele copilariei mele. Ma aflu intr-o mare bucatarie, peretii sunt acoperiti de dulapuri crem, cu vitrine si bar iar pe colt, mare mi-e mirarea sa vad un soi de receptie in care isi are salasul Preoteasa Zeului Slabitului. Din dulapul improvizat are o panorama perfecta asupra corpurilor dolofane insirate in fata ei pe canapelele din piele. Ne impartim in doua categorii : cei care vin pentru prima oara si cei care au venit la intrevederea lunara pentru noi diete. Eu fac parte din prima. Observ ca sunt privilegiata. Doar nou-venitii sunt invitati sa isi lase haina. Vocea preotesei tuna si fulgera din dulapul-receptie. Laitmotivul serii este branza Fagaras. Toti o detesta, multi din ei o primesc in dieta, si mai multi incearca sa promita cerul si pamantul ca sa scape de bulgarasii de branza dezgustatori. Un sfert de ora si patru diete schimbate mai tarziu, imi acorda intreaga-i atentie. In intimitate, privilegiu de care beneficiaza tot nou-venitii. Intru tematoare la „confesional“ – locul in care sunt interogata in detaliu de la boli ereditare pana la arbore genealogic. O singura privire aruncata asupra-mi ii e de ajuns ca sa ma demonteze. Pe langa burta de care trebuie sa scap, aflu cu stupoare ca am “pulpite, manute cam grasane si mdap, ma nemultumeste si aspectul genunchilor”. Hait! There goes my self esteem. [next]Ma dezumflu ca un balon plin cu aer imbacsit. Printr-o simpla evaluare, din prisma specializarii atestate de numeroasele diplome agatate pe peretii camerei inguste, imi detecteaza dramul de celulita de pe coapse. Self esteem-ul se prabuste pe podea si se scurge prin crapaturile parchetului. 10 minute mai tarziu primesc dieta pe care trebuie sa o urmez timp de trei saptamani. Trebuie sa pierd 9 kilograme si asta n-o sa se intample cu regimul de acum. Adio chips-uri, friptane, dulciuri si cola! Am voie sa mananc totusi de la Mc. Am reusit ce n-a mai reusit nimeni. Sub pretextul ca habar n-am sa gatesc si oricum as deveni un pericol pentru mine si pentru altii daca m-as deda la activitati gastronomice, am primit invoire sa mananc o salata cu mozzarela din locul sus numit. Pfiu, am scapat de branza Fagaras! Scot 60 de lei, arunc o privire pe canapelele pline de corpuri grasane si sper sa ma apuc de cura. O singura nedumerire imi ramane in gand in timp ce cobor scarile salonului din Victoriei. Ar trebui sa imi fac griji ca femeia cu sunci si par mov vine de 2 ani aici ? Cura incepe saptamana viitoare. Pentru ca nu vreau sa sufar singura va voi impartasi supliciile prin care trec si cat de dificil este sau nu sa te tii de un program individual impus. Totul in “Jurnal de slabit la plic”. Distribuie articolul pe: