Buna prietena de care-ti povestesc, era certata rau cu portiile. Ceea ce pentru mine inseamna mult, pentru ea era un mizilic. Manca de zici ca plesnea, si orice tentativa de a-si fi spus STOP nu parea sa dea roade. Cum toate au un inceput, in cazul Anei, caci asa o cheama, obisnuinta de a manca mult a fost impactul psihologic pe care l-au avut cateva dezamagiri, survenite in urma cu vreo 7 ani. O vedeam cum se tortura sub ochii mei, bagand portii uriase cu mancaruri grase, pe care anterior le detestase. Culmea ironiei, imi spunea candva sa nu fac niciodata greseala de a manca orice si mult. Ca prin orice se intelege prajeli, dulciuri, si acestea ingrasa. Sa-mi pese de ce am in farfurie, si sa transform masa intr-un festin. Era fericita cand se indopa din acele portii uriase cu fripturi si dulciuri, si nimic nu mai conta. Toata aceasta situatie dezastruoasa, care ii pusese viata in pericol, a avut un happy end. In urma cu doua saptamani, Ana s-a intors din Statele Unite, acolo unde sta, pentru o scurta vizita in Romania. Nu mai fusese in Romania de 7 ani de zile, exact de cand a avut loc brusca ei transformare. Iar acum aveam sa fiu martora alteia. Ana slabise. Nu uluitor de mult, dar rezultatul acelor kilograme pe care le-a dat jos, mai precis 12 la numar, era vizibil. Ana este si-acum grasa, mai are mult de slabit, dar rezultatele au motivat-o indeajuns. In plus mi-a zis ca nu renunta. Cum si ce a determinat-o pe Ana sa slabeasca? Pur si simplu o vizita la medic. Nu-ti imagina ca Ana s-a dus acolo de bunavoie. Nicidecum. Ana a ajuns la medic in urma unei raceli banale. Acolo medicii au supus-o la multiple controale si i-au depistat mai multe probleme de sanatate. Vizita la medic nu s-a incheiat brusc, cum ti-ai fi putut crede. A stat cateva zile in spital, ce mai distractie pentru Ana, precizez ca ea uraste doctorii si spitalele, de aceea a fost un soc pentru mine sa aud ca incapatanata Ana s-a dus la spital. Ce n-am putut eu si restul de prieteni sa o facem pe Ana sa inteleaga, au facut-o medicii. Desi nu mi-a marturisit, speculez ca brusca transformare a Anei se datoreaza vestii-soc pe care a primit-o in spital, aceea ca sufera cu inima. [next]Ana a inteles ca, uneori problemele nu se rezolva luand decizii de unii singuri. Anii in care Ana s-a refugiat in bucatarie, unde manca pe nerasuflate, au constituit o intarziere a solutionarii problemei, de fapt au agravat-o. Caci acum Ana urmeaza o dieta speciala, conceputa de doctorul sau. Nu tu prajeli, nu tu dulciuri, numai alimente intregrale, fructe, legume proaspete, grasimi sanatoase si carne slaba. Toate planurile de mese sunt creatia doctorului sau personal. Procesul de slabire nu se desfoara cu viteza luminii, ci lent, caci asa cum ii spunea doctorul Anei:“efectele pe termen lung nu se vad intr-o slabire brusca”. Iar incapatanata Ana a inteles toate acestea. A inteles ca daca vrei sa slabesti trebuie sa-ti doresti asta, sa ai ambitie si sa lasi orgoliul deoparte, sa accepti sa fii ajutat. Si poate cel mai important, sa nu iei decizii de unul singur, ca se poate ca acestea sa nu fie cele mai bune. In prezent, Ana respecta cu sfintenie meniurile, stie ca daca triseaza isi face rau singura. Mi-a marturisit ca nu a fost dintotdeauna asa, ca la inceput i se parea prea greu sa serveasca doar 5 mese pe zi, si acelea mici, sa renunte la portia de tort din fiecare seara, la ciorba cu afumatura si puiul prajit in ceaun cu mult ulei si cartofi prajiti. Mi-a zis ca, primul doctor nutritionist pe care l-a avut, a renunt sa o mai ajute cand i-a marturisit ca, nu a respectat nici pe jumatate meniurile. Acum, de frica ca poate ramane singura in aceasta lupta cu kilogramele, respecta meniurile. In plus, mi-a zis ca se simte mult mai bine si are incredere in sine ca poate sa slabeasca cat si-a propus. Tu, te-ai simtit vreodata singur, in lupta aceasta cu kilogramele?