Varietatea si simplicitatea retetelor, dar si calitatea ingredientelor garanteaza mese delicioase. Dietetic, e bine sa aflam ca turcii nu vor pierde prea mult timp in elaborarea unor sosuri complicate, precum se intampla in alte bucatarii, mancarea si retetele proaspete oferind singure un sos propriu cat mai natural. Ingredientele de baza Turcii au o agricultura diversificata, pamanturi rodnice si o paleta extraordinara de vegetale, in special in domeniul fructelor. Inca din vremea Imperiului Otoman a fost creata Bucataria Imperiala, cea mai avansata si diversificata bucatarie antica a umanitatii, care avea rolul de a selecta cele mai bune ingredient pentru imparati, din abundenta de fructe si de legume proaspete. In prezent, Anatolia este regiunea cea mai bogata a tarii, cea mai fertila, nu intamplator Anatolia fiind denumita “cosul de alimente al umanitatii”. Carnea – turcii sunt mari consumatori de carne, iar mielul este animalul cel mai des sacrificat in scopuri culinare, dar si carnea de vita, de pui sau de curcan sunt la mare pret; daca nu se pregateste sub forma de frigarui sau de kebab, carnea va fi, in cele mai multe cazuri, tocata si condimentata cu ajutorul mirodeniilor diversificate, foarte aromate si, uneori, exotice; desi mai putin intensa ca aroma decat mielul, si carnea de capra se regaseste pe mesele turcilor; Legumele – marea vedeta a bucatariei turcesti este vanata, preparata intr-o multitudine de feluri si servita fie ca fel principal, fie ca si garnitura; in afara de vanata, ardeii grasi, spanacul, ceapa, usturoiul, lintele, castravetii, fasolea, sparanghelul, sfecla rosie si rosiile sunt consumate in mod constant; Alimentele uscate – turcii sunt mari consumatori de naut, de mai multe tipuri de boabe de fasole, de mazare, de cereale; Fructele – caisele, prunele, merele, strugurii, portocalele, bananele, curmalele, pepenele, lamaile sau smochinele sunt intalnite atat proaspete dar si la prepararea deserturilor sau a compoturilor; Condimentele – apropiati sau chiar aflati geografic in Orient, turcii au si ei traditia folosirii condimentelor si mirodeniilor in mod constant; anasonul, busuiocul, dafinul, piperul, cardamonul, scortisoara, cuisoarele, chimenul, coriandrul, ghimbirul, marjoramul, menta, sofranul, patrunjelul, susanul sau turmericul sunt cele mai folosite astfel de alimente; Produsele lactate – nu exista natie mai iubitoare de iaurt decat Turcia; laptele dat de vite sau de oi este transformat apoi si in nenumarate tipuri de branza, folosite in special pentru dulciuri; Orezul – fara orez nu se poate concepe bucataria acestei tari; pilafurile (pilav) turcesti sunt foarte gustoase, mai nou ele fiind preparate cu ulei de masline in loc de unt sau de margarina; pilaful este cea mai intalnita garnitura la felurile principale, existand zeci de specialitati pe baza de pilaf; Alunele si semintele – ca si in alte bucatarii orientale, fisticul, migdalele, semintele de susan si alunele sunt folosite in prepararea dulciurilor; Pestele – fiind inconjurata de mai multe mari (Marea Egee, Marea Neagra, Marea Mediterana si Marea Marmara), Turcia produce si consuma multe peste; hamsiile, sardinele, codul, pestele spada si macroul sunt cei mai intalniti pesti, acestia fiind preparati, deobicei, pe gratar, prajiti sau la aburi, toate cele trei variante fiind folosite si in restaurante, dar si in casele oamenilor; si spectrul fructelor de mare este larg, scoicile, caracatitele sau crevetii proaspeti gasindu-se in orice piata de peste din Turcia. Feluri renumite de mancare Mai multe feluri de mancare turcesti au intrat in ultimii 20 de ani si in vocabularul culinar romanesc si in obiceiurile de consum romanesti. Döner kebap – poate cea mai cunoscuta specialitate, omniprezenta acum si in Romania, consta in carne stratificata pusa pe o tepusa verticala si facuta la foc direct si servita apoi intr-o pide (pita); ÅžiÅŸ kebap – reprezinta carnea de miel sau de pui condimentata si facuta sub forma de frigaruie, la gratar; Borek – reprezinta foietaje foarte subtiri umplute cu carne, cu branza sau cu legume, in principal cartofi si spanac, care se servesc alaturi de iaurt; pot fi fierte, prajite sau coapte; traditional, se spune ca nici o turcoaica nu se poate marita pana nu stie sa prepare perfect borek; Karniyarik – foarte popular in familiile traditionale turcesti, reprezinta vinete amestecate cu ceapa, usturoi, rosii si carne tocata, tot amestecul, extrem de delicios, fiind facut apoi la foc mic, la cuptor; Meze – reprezinta esenta bucatariei turcesti din perspectiva unui necunoscator si consta intr-o alaturare numeroasa de gustari diverse, servite la inceputul mesei; in prinicpal se vor regasi branza, iaurtul, vinetele, sarmale cu orez, chiftelute sau alte tipuri de salate; Menemen – este cel mai intalnit fel la micul dejun; este consistent, baza fiind alcatuita din oua, in care se amesteca apoi ceapa, rosii, ardei, masline si mirodenii, amestecul fiind gatit in unt incins sau in ulei de masline; Baklava – cel mai cunoscut desert turcesc, extrem de dulce insa; reprezinta un foietaj stratificat, puternic imbibat in sirop de zahar si in miere, acoperit cu nuci pisate sau cu fistic; Kadayif – reprezinta bobite marunte de foietaj, folosite ca suport pentru branza dulce siropata, care in final formeaza kunefe, o alte specialitate; Bauturile bucatariei din Turcia [next]Desi Turcia este o natiune preponderent islamica, consumul de alcool este mai intalnit aici decat in alte tari islamice. Totusi, in perioada Ramadanului, nici un turc nu va consuma alcool. Berea estea cea mai intalnita bautura alcoolica, marca Efes fiind una dintre cele mai populare marci de bere europene. Si vinul se produce, nebucurandu-se insa de un mare prestigiu mondial. Ayranul a devenit un simbol culinar al Turciei, iaurtul servit rece fiind un acompaniament excelent pentru mesele calde. In gospodariile traditionale este obligatoriu ca oaspetii sa fie serviti cu un pahar de ayran rece. Cea mai cunoscuta si veche bautura fermentata a turcilor este kimiz (sau kumiss), facuta din lapte de iapa, care este superior celui de vaca, fiindca are grasimi mai putine si zahar mai mult si de aceea fermentarea se produce mai rapid. Se foloseste insa numai laptele de la iepele care au fatat de cel putin doua ori. Gratie productiilor record si variate de fructe, sucurile naturale sunt o obisnuinta inca din timpurile antice, cand sucul de struguri era o bautura foarte populara. In ultima perioada insa, si Turcia a fost invadata de bauturile carbogazoase de tip occidental, iar Guvernul Turciei a infiintat mai multe programe prin care sa se protejeze identitatea nationala din domeniul sucurile de fructe. Intre mese si la conversatii, ceaiul negru este omniprezent, fiind element de socializare puternic. Se spune ca un turc poate consuma pana la 10 cesti de ceai in fiecare zi. In vestul Anatoliei o specialitate cautata este ceaiul de salvie, iar in ultimul timp foarte popular a devenit si ceaiul de scortisoara, vazut ca un posibil inlcouitor pentru ceaiul tare negru. In fine, cafeaua turceasca se bucura de un mare renume mondial, fiind facuta din cafea gata macinata, la foc mic, servita in doua feluri, cu zahar sau fara. Inedit despre bucataria turceasca * In secolul 17 erau angajati la Palatul Imperiului Otoman nu mai putin de 1300 de oameni care se ocupau strict de bucatarie; * Dolma este echivalentul sarmalei romanesti si reprezinta orice amestec de ingredient care poate fi introdus in foile de varza; * Kebap este denumirea turceasca a europenizatului termen kebab; pentru turci, kebapul reprezinta categoria mama in care sunt incluse apoi cele cateva tipuri de kebabi, raspandite pe tot teritoriul tarii; * Güllaç este desertul de baza in perioada Ramadanului, fiind consumat cu sfintenie; consta in foietaj stropit cu lapte si apa de trandafiri; * Femeile in Turcia se aduna impreuna in multe dupa-amieze tocmai pentru a savura ceaiul negru, alaturi de o sumedenie de prajituri de casa; * Nuntile in Turcia sunt un adevarat festin gastronomic, masa avand, in majoritatea regiunilor Turciei, nu mai putin de 7 feluri! * In familiile turcesti, masa de seara nu incepe pana cand nu s-a adunat toata familia si se povestesc intamplarile si evenimentele zilei. CONCLUZIE: Una dintre cele mai iubite bucatarii de catre romani, bucataria turceasca este cu adevarat una gustoasa, de care se indragostesc pe loc nu doar gurmanzii. Avand de multe ori accente de festin, bucataria turceasca are marele noroc de a se afla la intretaierea influentelor mediteraneene cu cele ale Orientului. Prietenoasa cu vegetarienii, gratie abundentelor de fructe si de legume proaspete, tot timpul anului, bucataria Turciei este insa un refugiu si pentru adeptii specialitatilor de carne atat de gustoase, incat putine alte locuri din lume au curajul de a ridica mai sus capul. Daca dupa 1990 am fost invadati de baclava si de doner kebab, e timpul insa sa aprofundam mai mult o bucatarie atat de fascinanta si aflata de doar 3 pasi de noi.